Daca e MARTI- Rondelul țâțelor din gară

Rondelul țâțelor din gară

Eu te-am văzut, Lizuco, cochetă și frumoasă
Pe străzile din urbe, păreai a fi aleasă
Trecut-au două clipe, mai multe, cine știe
Și țîțele-ți le manevra un marinar ce a băut a zecea bere 

Și în grădina cu multele-I icoane
Cânta iar fata-aceia de dor și de durere
Și-n van am așteptat să pice cerul
E doar un gând, Lizuco
Iar restul e doar  tăcere

Eu ți-am pictat , Lizuco
Tot trupu-ți deșirat ca și o ață
Și străvezia față și sânii, fleșcăite mere
Ce abisală-ți este gura
Și ochii ofticoși făr de plăcere
Iar Rudolf Valentino, ăla, cu care bei și rom și bere
Parcă e sfântul Petru, lovit de timp și vreme

Eu te-am iubit, Lizuco, ce pierdere de vreme
În gara aceia mică, ai fost doar o părer

Se-aude iarăși ploaia

Respir din nou amfibiu
Și-și cerne toamna clipe
Venite după soare

În parcul trist, lângă statuie
O domnișoară plânge vara
Iar în pensionul plin de fete
Se-aud romanțe și catrene seara

Eu am venit să beau cu pedagogul
Căci tu, Helene, iar umbli goală
La splător iar geme-n cet o trupeșă cucoană
Ce nu ajunge-acasă prea devreme

Pe stradă e pustiu, nu se-aude-o vorbă 
Doar o pianină vorbește-n note grave
Și-un marș funebru pentru o artistă
Din cimitir vin zvonuri despre o ninsoare

În noapte-a tot mai neagră
Lacustru-mi este gândul 
Și damigeana plină de pelin se cam golește
Iar am să plec la miez de noapte
Să prind trăsurile celeste

Pornesc încet pe-o stradă-ntunecată
Și cânt iar o romanță despre tine
Iar felinarul moare-n ploaia tot mai aspră
Și o pisică neagră se miaună dintr-o fereastră

Nu bântui prin târg, îmi spune o cucoană
Te caută acasă o Damă cu camelii
Se-aud iar zvonuri despre o mare albastră
Și despre sânii ei ce-și caută ieșirea-n lume

Mă-ndrept cu greu din spate 
Privesc la zorile mortificate-n ceață
Se-aude de la Madame Viviene sonata lunii
Și un poet nebun s-a cam pierdut în noapte

Și a căzut septembrie în zvonuri de lumină

Se naște iarăși toamna și fumul ca o boare
Se naște iarăși toamna, bucate în pridvoare

Vom asculta iar apa și pietrele tăcute
Privim cum crapă luna și zvonuri înghețate
Cad cu stele mari din cerurile-nalte

Se naște iară toamna
Precum un zvon macabru
Mirosul de nuci coapte își caută preludiu
Iar visul nopții se zbate pe la geamuri
Cu ploi pe care le îngroapă între dealuri

Se naște iară toamna 
Tristețea curge-n valuri
I-a vinul ăsta și bea-l ascuns sub maluri
Pe-un cal de lemn mă sui 
Și-mi pun pe creștet lauri

Mă-nchin la scara crâșmei
Absintul curge în pahare
Ascult bătrâna ploaie 
Un cântec trist despre o mare

Sunt beat ca un țîrcovnic
În vene-mi curge o apă înghețată
Crîșmareeee, strig acum 
Sunt trist că berea moare
Adă acum pelinul
Și rom în cană mare

Sunt, da sunt ca un vierme ce-n mărul lui Adam el locuiește 
La masă-mi cântă îngeri, iar vinul face floare
Și văd cum viața trece ca recreația mare

---