Banda led

Trăsese o linie de demarcație jur împrejuru-i. Ca o bandă led, strălucitoare, care să îi amintească ei și să îi atenționeze pe ceilalți. Când se aprindea, se retrăgea în conul de umbră al stejarului. Cum care stejar, nu locuiești la bloc? Știți, stejarul acela sub care sălășluim fiecare și ale cărui ghinde țin încapsulate amintiri, vise, dorințe, regrete, frustări, înjurături reprimate, de-astea! Poate unii, mai poeți aveți tei, alții mesteceni sau pruni, eu mi-am ales un stejar, e trainic, impunător, longeviv, să-mi încapă toate câte le am în cap. Poate că nu vorbesc eu mult, dar în mintea mea e ca pe autostrada Spaghetti Junction. Mai ales noaptea, când ar trebui să mă decuplez de la realitățile citadine și noua ordine mondială. Atunci e traficul infernal! În fine! Vorbeam de banda aia led. Mă gândesc ( vedeți că nu iau pauză deloc?) că poate mișcarea asta browniană generează electricitatea care ține aprinsă banda, fiindcă n-am reușit sa o decuplez, nu are priză, nici terminal usb, nici loc pentru baterii. Și m-am săturat de atâta strălucire! Mai caut! Sau poate primesc o idee de la voi.
    Dar până găsesc o soluție, m-am hotărât să mi-o înfășor pe trup, și așa nu am luat brad Crăciunul acesta. Sărbători fericite!

p.s. Rog frumos fără veverițe cadou, ce mă fac dacă rămân fără ghinde?