..noaptea în care brațul tremurat al femeii..

ceasuri cu timpul de cenușă

dorm toate ceasurile lumii,
timpul se scurge din noi
sau atârnă prin arbori,
ca un cântec înșelător ,
cineva îmi vine în tăcere 
și ar vrea să plângem doar o clipă 
să devenim lumina din arborii singuri
care se scurge în tăcere
să devenim cu totul altfel
în noaptea în care
brațul tremurat al femeii,
mângâia un colț al lunii 
în care dorm toate secundele. lumii.

Ștefan Veșcari