dispecerat literar \ literary dispatch /

Tot întâlnesc din întâmplare
Duium de semne de-ntrebare:
Cum întrebările n-au sens
Reverberează-n univers.
Cât semnul de-ntrebare pus
E ignorat, fără răspuns...
Prea multe întrebări aşteaptă
Şi bat la poarta încuiată.
Văd o-ntrebare ne-mpăcată
Ce-ofteaz-aici neformulată,
Mai e şi una mereu trează
Ce-n amintiri reverberează...

Nu vreau acum să mă lungesc
Şi inutil să plictisesc.
Cum întrebările s-au pus
Se pricopsesc şi cu răspuns.
Şi-apoi, tot omul întrebat,
Avea câte-un răspuns de dat:

Răspunse omul de ştiinţă:
...de asta n-ai tu trebuinţă !
Răspunse omul cel zorit:
...mai lasă-mă că sunt grăbit !
Răspunsul omului sărac:
... n-am un răspuns. Aşa că tac.
Răspunsul insului rănit:
...salvează-mă că-s ameţit...
Răspunsu-aceluia tăcut:
...nu vrea să fie cunoscut.
Răspunsul boss-ului vizat:
...sunt prea grăbit,
n-am timp de stat.
Răspuns-a simplul trecător:
...să nu crezi tu, că ai umor !
Şi când încerc a mă-ntreba,
Se-aprinse intuiţia:
Ascultă, nu mă tot testa!

Plouă pe timpul meu pierdut,
Torenţial cum n-am văzut...
Baţi apa-n piuă, visând unt ?...
Văd că nimic n-ai priceput !!!

Uită-amintirile de ieri
Şi nu mai pune întrebări !...
Pui întrebări, neîntrebat ?!
Răspunsuri nu-s ! S-au terminat !

Copiii se întrec în glas:
AI, stă gata de taifas !
Cu diplomă de doctorat
Că s-a „născut” şcolarizat –
Doar să faci punte peste zări,
AI răspunde la-ntrebări !
Orice-ntrebări se vor ivi
Găseşti răspunsuri la AI...

O, Doamne nu mă-mbătrâni...
dar puntea,... oare unde-o fi ?!

Discover more from Nösnerland

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading

Discover more from Nösnerland

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading