Nu caut vinovați, 
Nici chiar pe mine, 
Nu caut să disculp nici a mea umbră,
Când doar pe urme-mi calcă.
Eu o alung departe dar ea vine,
De mână mă apucă strâns,
Și mă imită doar pe mine.
De vină e doar clipa cea fatală,
Ce ametește mintea încetoșată,
De vină e momentul iar cu mine,
O umbră stă pe urme și se zbate,
De parcă vrea sa se desprindă,
De tot, de mine, și de toate,
Incătușată este mintea acum,
Nimic n-a fost, nu este, nu va fi,
Doar clipa efemeră și pierdută.


Venim pe-această lume
Fără averi și goi
Iar când ne vine vremea,
plecăm!
Nimic nu vom lua cu noi,
Doar faptele și gândul,
Că poate intr-o zi,
Vom reveni înapoi,
Să fim ce nu am fost,
Și nu am reușit noi, în această viață,
Să fim doar oameni  între oameni,
Copii intre copii,
Căci suntem ai tăi Doamne!
Și-n veci ai tăi vom fi!