Nimeni. Toată lumea pretinde că spune adevărul. De fapt fiecare spune adevărul său. Adică o interpretare subiectivă a realității care nu este (intenționat) mincinoasă dar care omite anumite aspecte si duce la concluzii eronate.
Iată 2 exemple:
Sistemul se va prăbuși este o profeție bazată pe presupunerea că “noi” avem prilejul să refuzăm ideile, versiunea istoriei, războaiele, armele și noțiunile de inevitabil care vin din partea “lor”. Cine suntem “noi”? Cine sunt “ei”? Aici e capcana. Dacă ești de acord cu mine ești “noi” Dacă nu ești “ei” (sau spălat pe creier de “ei”). Urmează asigurarea confortabilă: “noi” suntem mulți si “ei” sunt puțini. De unde știm? Nu știm. Ne place să credem. Deci: o altă lume nu este doar posibilă, ea e pe drum. O altă lume? Adică diferită. Diferită nu însemnă mai bună. Deci?
Studenții care acumulează datorii mari pentru studiu probabil nu se vor gândi să schimbe societatea. De ce societatea trebuie schimbată? Poate ar trebui îmbunătățită ceea ce e altceva. Zice dl Chomsky: “oamenii prinși în capcana unui sistem de datorii nu-și pot permite să gândescă”. De ce? Ca să-ți plătești datoriile trebuie să gândești. Nu trebuie să gândești împotriva celui care te-a împrumutat – acesta nu e singurul mod de a gândi. Pentru dl. Chomsky se pare însă ca e singurul mod. Nu te împotrivești, nu gândești.
A alegerea fiecăruia dacă se simte bine în astfel de plase de fluturi sau nu.
Nösnerland 