Din depărtarea amintirilor trecute 
trăiesc artiștii fericirea singurătății
(îmbătați de parfumul trandafirilor sălbatici,
de lanurile de maci și nunțile cu fluturi),
gustând bucuria, durerea și tandrețea,
suferința și cruzimea luminii!
Aceasta este hrana artei
(nebunie sau genialitate),
din ea artiștii scot la iveală
secretele armelor lor,
prin care vor să ajungă în vârf.

Pe scara timpului
se dezvelesc toate limbajele creației!

In casa muzelor
ei se împrietenesc cu misterul,
cu mutațiile vizuale ale viitorului.