Din depărtarea amintirilor trecute trăiesc artiștii fericirea singurătății (îmbătați de parfumul trandafirilor sălbatici, de lanurile de maci și nunțile cu fluturi), gustând bucuria, durerea și tandrețea, suferința și cruzimea luminii! Aceasta este hrana artei (nebunie sau genialitate), din ea artiștii scot la iveală secretele armelor lor, prin care vor să ajungă în vârf.
Pe scara timpului se dezvelesc toate limbajele creației!
In casa muzelor ei se împrietenesc cu misterul, cu mutațiile vizuale ale viitorului.
Lasă un răspuns