Martin Breda se comportă în continuare ca un poet și nu ca un detectiv. Sau mintea cititorului e prea îmbâcsită cu prejudecăti, e tributară unui arhetip și acceptă mai greu un model neconventional. Un personaj cu tabieturi obișnuite la un pensionar, ciudate la un tânăr care rezolvă cu succes crime complicate. Să-l bănuim pe autor de complicitate cu personajul său, poate chiar mai mult decât atât? Cititorului îi sunt îngăduite orice speculații, de aceea e cititor și suveran. Cu un singur gest a renunțat la lectură și a plecat la alt autor. Să nu ne îndepărtăm de subiect. Acesta este episodul în care apare provocarea, în care se declanșează intriga. Aceasta are un aspect nevinovat: un plic, în care se găsește un jurnal, jurnalul lui Gudrun (corect ar fi jurnalul Gudrunei, dar sună ciudat, așa că am optat pentru „lui”, incorect gramatical, dar cine mai e corect până la capăt?).. De ce ține cineva un jurnal? Iată o întrebare cu multe răspunsuri, probabil nici unul complet sau corect. Cum se face că jurnalul acela ajunge într-un moment (cheie?) în mâinile cuiva care schimbă destinele sau care devine parte a destinului celui care a scris jurnalul? Nu vă dezvălui mai mult, eu nu îi fac concurență lui Radu, cel mai bun lucru e să citiți fiecare pentru el episodul 2 din romanul foileton (de când nu s-a mai publicat un roman foileton?) pe care îl găsiți la adresa de mai jos: știți cum se face, cu un singur clic…

https://www.observatorcultural.ro/articol/gudrun-2/