Dacă e marți, e Cordoș…(7)

Dacă e Marți… e Cordoș: Ia-ți haina și umblă. Apelul de seară

M-am întristat brusc. Dar asta e starea mea naturală, poate așa mă va lua dracu’. Unii sau unele ar spune că sunt aşa în fiecare zi. Acum şi aici mă asediază trecutul. Mă uit în spate şi chiar dacă vederea e slabă când citesc, la distanţă văd bine. Doar că nu văd nimic, nimic care să îmi spună că a meritat. Că a meritat ca toţi aceşti ani să tot fug, să tot fug de mine, de tine, de alţii, pe urmă şi, de obicei vine seara.
Apelul de seară…
Când te uiţi la tot felul de poze, nu e deloc bine. Ce poate fi bine în momentul când îţi vezi eşecurile în carieră, în dragoste. Când te uiţi mai bine, hoops, regele e gol. Mulţi dintre aşa zişii regi pe care i-am cunoscut sunt goi, nerecunoscători şi răi, reci precum nişte morţi. Oricum e o singură direcţie, iar asta o ştiu de la Esenin. Mă îmbrac cu răbdare şi mă uit la poze, tot ca o haină de ploaie mă simt. De multe ori, de prea multe ori asta am fost: o haină impermeabilă pentru ploaie.
Când vine soarele, unii te agaţă în cui, alţii te aruncă într-un colţ, de obicei întunecat. De oameni e vorba, nu femei, nu bărbăţi, tuturor le place cerul senin, niciunuia ploaia, vremea rea, frigul. Mda, frigul. Revin la Esenin care ştia atât de multe, de aia a şi plecat devreme, ştia că pierde vremea pe aici. Noah, cu atâţia regi goi în jur, ce naiba să mai spui, oricum ei nu aud, nu văd şi nu îi interesează nimic. Nici măcar dacă haina de ploaie e impermeabilă.
Nu pleci, hai,nu pleci odată? Cară-te!!!
Ba da, taci, taci că plec, uite, plec, plec cu trenul ăla înghețat, înghețat și plin de păpuși. Păpuși de porțelan. Toate seamănă cu Sonia, păpușa ta. E prima data când Sonia mă privește cu spaimă, iar eu îi spun: ne așteaptă o lungă călătorie, una nesfârșită. Vom vorbi despre tine, despre mine, despre noi, Dana, iar în momentele de pauză, vom vorbi despre Dumnezeu. 
De ce să iei scribul cu tine? Mai bine îl ucizi
M-ai ucis în fiecare zi din acel an, toți îngerii mei i-ai ucis
Le-ai dat otravă, nu pâine
Am sunat la uşa ta, dar nu a mai răspuns nimeni
Am strigat prin gard, nu s-a arătat nimeni
Am îmbrăţişat scările, nu a simţit nimeni
Apa care curgea din hazna s-a întins ca o ciumă 
Fugi, ai strigat, fugi , ascunde-te după pietrele Doamnei, ca o fantomă, ascunde-te
M-ai lovit cu bucata de penis, bucata rămasă de la celalat
Ne-am stropit unul pe altul, stropi de spermă, vomă, vomă la kilogram
Mi-aş fi săpat mormântul pentru viaţa ta
Larg, adânc, răcoros
Pe crucea întoarsă, groparii joacă şeptic
Mort pe 22, înviat pe 26
Şi mort te-aş fi iubit

Parter cu vecini (1)

Ce să fi făcut cu oamenii? Nişte vecini şi ei, acolo
La parter, unii stau la parter
Un fel de elemente de calorifer
Încălzesc aerul din ei
Hai, uită-te pe vizor
Vezi cine bate la uşă
Bate şi ţi se va face rău
Cere, iar cineva îţi va da câte ceva. Din picioare îţi va da
Dă-le păpuşa aia a ta, aia cu ochii scoşi
Mereu, mereu ne certăm cu viaţa, fată
Nu vezi, chiar nu vezi cum mor copiii ăştia?
Ai tăi, ai noştri, ale lor, ale noastre
Pe umeri le cresc morminte
Sună, tot sună soneria
Peste drum de mormântul meu
S-a deschis un muzeu
Muzeul amantelor de ceară
50 de bani, atât costă biletul la intrare
Totul e de ceară aici, şi aia, şi cealaltă
Şi uterul, şi penisul şi toţi micuţii aceia
Au mânuţe de ceară şi picioruşe de carton 

Desenează zmee pe cer

Să tot desenezi zmee pe cer cu mânuţele lor de ceară, să tot desenezi
Fug, tot fug prin oraş
Prin bocancii găuriţi
Timpul se scurge prin bocancii găuriţi
Nelimitat, inviolabil, inabordabil, se scurge, se tot scurge
Sună, tot sună soneria aia, fată
Dacă tot nu o auzi, hai mai bine să desenăm un zmeu pe cer
Unul mic, cât o furnică
Zmee mici, copii şi mai mici
Timpul se scurge prin talpa găurită a bocancilor
Auzi fată, auzi cum mă strigă Frăţilă
Mă tot strigă
Pe platou s-au adunat moluştele
Ele nu desenează zmee pe cer

---