Predictibilă de altfel „liniștea” din cadrul „rețelei”, dar nici chiar așa. Ce naiba, toți luați opiu sau canabis? Înțeleg că mă „apreciați” dar nu într-atât încât să nu puteți scoate o vorbă. Marele guru n-a așteptat încă o invitație ca să răspundă unor îndemnuri la dialog. Îi place comunicarea. Și mie. 

Împliniri neîmplinite
Trăncăneli de modă nouă
Evoluții și diluții
Într-un bob micuț de rouă.
Metaforica valoare
A emoțiilor fade
Urcă muntele și cade
În delir, iar tărtăcuța
Se golește de amor.
Sufăr de vinovăție
M-a sedus nonconformismul,
Câmpul de emoții geme
Când aude ciripitul
Pe o cracă, vizavi...
Printre flori și buzunare
Vântul bate!
 		zorin diaconescu

Se zice că realitatea e o iluzie dacă totul în viață merge șnur. Ei uite, am riscat scriindu-i în rime păreche ex jurnalistului ZD atins de sensibilitate seismografică.   

Din grădina lui Zorin
Se aude „viersu-i” lin
Ce-mi cântă cotit
Pe-un ton „spășit”.

Când citești și nu-nțelegi
Întrebi pe altul, s-o mai dregi,
Dar zău, nu port eu nici o vină
Că vă șoptiți voi în surdină
Și în loc de dialog
Tăceți ca muții, că-i pe blog,
Și ca răspuns la un îndemn
Mă descalificați solemn.
Mângâieri neprețuite
Din fantasme ticluite,
Exhortații muzicale
Din „rețele” culturale
Sună-a scârțâit boem
Pentru un pretins poem.

Dar ce să-i fac
Să-ți fiu pe plac? 

Trăncăneli de orice fel
Sună bine la apel,
Că-s împliniri neîmplinite
De „evoluții” chinuite.

Metafora are valoare
Dac-o pui într-o cântare
Ancorată în decor 
C-o iubită în amor.

Nonconformist o viață-ntreagă,
M-am agățat de-o cracă bleagă,
Sedus de flori galben-albastre
Furate din copaci cu glastre.

Și de rușine sunt cuprins,
Că m-am lăsat total surprins,
Că buzunarele-mi stau goale
De vânt golite, în rafale.

Azi neîmplinitul mustăcește,
Iar împlinitul vă zâmbește
Cu iubita „lângă” el
Ciripind un cântecel,
Deloc îngrijorat
Că „futere non futere, tempus puli pasat”.

Și... mi-e tărtăcuța plină
Cu amanta mea sublimă,
Că-i suavă și cochetă,
Iar pe deasupra-i și poetă.