mi-am întors privirea cum ai întoarce din jenă fața murdară a unei batiste în mine lucra ochiul tău ca un cuțit care-mi rotunjea oasele ascuțite aș fi vrut să fiu atunci mai înalt mai frumos gata sculptat pentru mâinile tale oricum așteptam nu pentru că așteptam prea mult de la ziua aceea zi de marți tristă banală miroseam mucegaiul în cafeneaua aceea și o muzică neîntreruptă printre voci răgușite îmi spăla creierul gol aerisit ca într-o zi de marți când vrei să iei totul de la capăt și nu știi de unde să începi cu pași mărunți umblam intrând și ieșind ca un submarin rămas pe uscat desi ploua chiar și acolo lângă stâlp pe unde curgea printre pachete de țigări goale și mucuri și șervețele mototolite un pârâiaș maroniu și când a ieșit soarele erai tot acolo doar că în tine ochiul meu lucrase deja ca o așchie cuib pentru noapte * atunci am simțit cât sunt de singură în orașul acesta în care n-am cunoscut singurătatea doar fericirea cu prieteni de gât acum purtam mărgelele singurătății și venise și ploaia șiroind lângă stâlpul înalt de care mă proptisem stăvilind cu pantofii șuvoiul care curgea pe trotuar fumând țigări ude înghițeam și mărgelele acelea acre ca strugurii necopți ca nucile putrede și tu mă priveai intrând și ieșind nedumerit de șederea mea acolo poate stăteam de ploaie poate nu aveam unde să merg și am rămas pentru că n-am știut dacă aștepți sau nu pe cineva și apoi amestecând prin buzunar firicele de tutun umede și foi de țigări în timp ce tu comandai berea și ceaiul fierbinte mă jucam cu bricheta în cealaltă mână gata s-o aprind ca și cum aș fi vrut să ard ziua de mâine s-o șterg s-o îngrop pentru că am știut atunci imediat am știut că toată povestea noastră se va termina în pat și că tu a doua zi vei uita
(din volumul „Poeme șăgalnice”, scris acum 15-20, și pe care sper să-l public anul acesta)







Lasă un răspuns