Orice relație începe întotdeauna frumos. Partenerii, ca să se atragă reciproc, prin orice mijloace, nu își arată adevărata față, ba din contră, își prezintă o față pe care, practic, nu o au. Așa a început și relația dintre realitate și virtual. Frumos. În prima fază a relației imagini frumoase ale realității au năpădit virtualul și s-au suprapus peste el într-un fel de dans amețitor, plin de inimioare și bezele. Casele tuturor erau frumoase, cu mobile moderne, aranjamente florale sofisticate, săli de fitness, piscine, grădini și ce-or mai fi având fiecare prin ogradă, imagini din vacanțe de vis, cu feluri de mâncare prezentate în mise en place-uri elegante, avioanele, vapoarele, bicicletele, trotinetele, mașinile pe care și le-au cumpărat și, nu în ultimul rând, selfiurile cu fete frumoase și băieți cu mușchi. Apoi, pandemia a intervenit brutal în realitate. La fel de brutal a năvălit realitatea în virtual, s-a dus pe apa sâmbetei fața frumos cosmetizată, imaginile idilice au dispărut, cu inimioare cu tot. În locul lor au apărut cuvintele: insulte, injuraturi, vulgarități, capete în gură împărțite, virtual, reciproc. O relație în care tot ce este mai urât în realitate s-a disipat în virtual. Dansul a devenit un fel de lupte libere, fără a se mai putea spune cu precizie unde se sfârșește realitatea și începe virtualul și câte din fețele urâte ale realității sunt virtuale. Pandemia a trecut, dar la fel ca în orice relație, frumosul nu a mai revenit. Relația a continuat să dăinuie urât și bilateral. Virtualul s-a contopit cu realitatea, fără niciun fel de efort. Ba chiar nici nu mai ști să le deosebești. Doar pe ici și pe colo, nostalgici neafectați de urâtul realitatii, sau rămași virtual încă încrezători în frumos, par că toate cele rele nici nu au existat, nu pentru ei, și inimioarele zburdă necontenit însoțind imagini din vacanțe exotice, cu cine romantice și mise en place-uri din cele mai rafinate și câte și mai câte. Dar urâtul stâ la pândă, e vigilent, nu lăsa nimic frumos nepângărit si câte un foarte real spurcă imaginile idilice, dar virtuale, lăsând comentarii pline de imprecații, jigniri și trimiteri directe în locuri deloc idilice, urări din cele mai obscene, blesteme și te miri ce. Și când te aștepți ca cei nostalgici frumosului să nu reacționeze, te trezești cu un “ba pe-a mă-tii” ca răspuns.
Bezele și inimioare tuturor.
Nösnerland 