Despre prostie numai de bine

Dacă nu arătăm cât suntem de proști…
… putem să ne declarăm intelectuali? 
Na… Nici n-o început bine anul, e gata scandalul.
Am uitat de pandemie, războiul de lângă noi a ajuns la sezonul 5 și deja a devenit
plictisitor…
Dar, nu aduce anul ce aduce clipa… Sau invers.
Nu bine a apărut pe Netflix pelicula românească cu nume împrumutat, a și intrat în top.
Asta nu e lucru puțin… Nici rău.
Dar, răscolește orgolii.
Ba nu e bun scenariul, ba regia e de-ampixu, ba actorii sunt cum sunt…
Că este un film slab artistic! Cam aici bat toate gurile rele.
Probabil mulți autori comentaci sunt atât de plini de ei și de laudele site-urilor fantomă care-i pomenesc , încât nu realizează faptul că se bălăcesc exact în troaca în care ei s-au urinat cu puţin tip în urmă.
Despre film nu am ce comenta, pentru că nu l-am văzut… Doar pentru atât nu-mi fac abonament la Netflix…iar la cinema nu am mai mers de când s-a lansat “Bunul samaritean.”
Am citit însă suficiente balăcăreli încât să-mi dau seama că acest film se vrea de fapt un fel de sitcom…fără pretenţii de a fi ceva “wow”…că a prins la public e lesne de înţeles.
Ce nu este de înţeles e că cei cu capul gol se simt lezaţi pentru că ei încearcă să dovedească eficienţa lipsei de materie cenuşie.
Vindeţi şi voi ce aveţi…vidul din cap, dacă nu altceva, dar fiţi oneşti…lumea va aprecia asta.
Hai, sictir!
…şi, apropos, poate un Teambuilding cu membrii breslei voastre, v-ar ajuta să mai schimbaţi din pleonasme.