Totul începe prin golirea
Obiectelor de substanța lor: deasupra zboară
Sufletul caselor, dar noi nu-l mai putem vedea.
Decupăm. Decupăm și lipim. Decupăm
Și cu ceară albă lipim pe cer: nori durdulii, un soare, zei
                                                                         transparenți.
Căci nu este putere și nu este lipsa puterii;
Doar lemnul
Unei imagini. Numai tabla uitată
Pe coridoare pustii.
Acum. Cînd nu mai există sunete. Cînd dincolo de vitrina
Cofetăriei e o foaie de desen.
Cu nori lipiți stîngaci, cu oameni și troleibuze.
Cînd aici, în cofetărie,
Mîna mea buhăită, păroasă
Orbecăie după mîna ta. Și cînd
Mîna mea întîlnește paharul galben de limonadă.