Dacă e marți, e Cordoș…(3)

Lizuco, îmi dau lacrimile, păpușo, și-s de plumb și-am funerar veșmânt

Cât de frumos. Cât de emoționant. Îmi dau lacrimile, păpușelule, am înțeles că a fost ziua mondială a scriitorilor. Eu îl cetesc pe dom professor de la Dej, Zorin, care spune ce noroc are că nu e scriitor. Noroc chior sau noroc bun… Eu zic că Domn professor este scriitor , dar o ține secret. Revin ca boxerul numărat la podeaua bibliotecii Părintelui Nostru la mondiala zi a celor ce sunt și a celor ce nu mai sunt scriitori. E ziua mondială a unor oameni pe care META vrea să îi scoată în afara legii, a legii nescrise a prostiei și a decăderii rasei umane, în special a unei rase de maneliști ce crede că, textele lor de 2 bani sunt versuri. Pre limba lor ar trebui să spun așa: sunteți niște analfabeți (NE)funcționali. Nu, e prea puțin: spun așa- sunteți niște penisuri de furnică decedată pe o boabă de piper. Atât se poate… O țară de maneliști
Practic, e ziua tuturor că, toți scriu pe Facebook, toți mah, pricepi, toți ca niște bețivani plumbuiți în niște locuințe lacustre: și flori de plumb și funerar veșmânt, stam singur în cavou și era vânt. Cine dormea adânc și de ce făcea acest lucru. Pentru că era sicriu... 
Păi, hai să vă spun cum e cu meseria asta de scriitor: că ești glorios, că ești coios, că ești mare, că ești gros, totul depinde de care parte a sulii ești. Depinde și cum dormi : cu spatele sau cu fața la peretele istoriei, asta dacă pricepi cum e cu istoria, care, auzi, frățică, se cam repetă. Nu și în literatură, frățică, acilea, nu poți scrie încă o data, ”Bunavestire” a lui Nicu Breban, cu atât mai puțin ”Drumul la zid”. Oricum nimeni nu poate scrie ca Breban, ca Preda sau ca Buzura. La ce bun, oricum nu-ți mai folosește în 2024 la nimic! Pe ”Orbitorul” meu că așa e!
Să mai știți, o voi adoratori ai META, închinători la textele fără cratimă și majuscule, voi geniali creatori de conținut, aflați că, lumea asta a scriitorilor, e ca toate lumile, adică orgolii maxime, o lume  a resentimentelor, a caracterelor mici de tot, a lașitatilor și trădărilor josnice, a meschinăriilor de tot felul. Josnicia și meschinăria la nivel de artă! Maestreeee, parcă îl aud pe Toma Caragiu!!!
Chiar așa, ce trebuie scris în 2024? Despre asta discutăm marțea viitoare. Mai e actual Breban, Buzura, sau doar Cărtărescu? Apropo, vorbim și de TheoDoros vs Caietele Princepelui…. 

Am promis că scriu încă un rondel: Rondelul țâțelor din gară sau Lizuco. Încet-încet, se umple Caietul unei fete mari de la pension

Eu te-am văzut, Lizuco, cochetă și frumoasă
Pe străzile din urbe, păreai a fi aleasă
Trecut-au două clipe, mai multe, 
Trei sau patru și eu, miop de-o vreme
Tot te-am văzut cu-un altul

Și în grădina cu multele-I icoane
Cânta iar fata-aceia de dor și de durere
Și-n van am așteptat să pice cerul
E doar un gând, Lizuco
Iar restul e tăcere

Eu ți-am pictat , Lizuco
Tot trupu-ți deșirat ca și o ață
Și străvezia față și sânii, fleșcăite mere
Ce abisală-ți este gura
Și ochii ofticoși făr de plăcere
Iar Rudolf Valentino, ăla, cu care bei și rom și bere
Parcă e sfântul Petru, lovit de timp și vreme

Eu te-am iubit, Lizuco, ce pierdere de vreme
În gara aceia mică, ai fost doar o părere

---