Nu poți minți pe toată lumea tot timpul
… întrebam cu un an în urmă. Între timp, adică după 12 luni si aproape o mie de postări, aceeasi întrebare rămâne tot fără răspuns. Mai exact: răspunsul este tot absența unui răspuns. Nu intenționăm să facem concurență nici unei reviste literare. Nu poți face concurență într-un domeniu în care – aparent- nu este concurență. Aparent, fiindcă cei antrenați în domeniu se prefac că nu o văd, sau dacă admit existența ei, o trimit la plimbare ca lipsită de importanță. Nedumerirea persisită: dacă cititorii nu au importanță, ce are? Cine și cum mai validează calitatea textului literar? La multe întruniri ai impresia că un astfel de act de validare ar fi o cumplita lipsă de tact, o mojicie! Lumea noastră literară e populată exclusiv cu personaje foarte, foarte amabile iar codul manierelor elegante este obligatoriu, ca și costumul și rochia la nuntă. Starea de încântare permanentă este bruiată de o singură nota discordantă:
afirmația “azi nu se mai citește” repetată ca o incantație. Te încearcă un filon de mândrie când spui așa ceva, implicând ideea culturii noastre, a celor pe cale de dispariție în raport cu incultura prezentului. Singurul neajuns este faptul ca avem de-a face cu un fals grosolan. Lumea citește mai mult ca oricând. Cu jumătate de secol în urmă, doar cei care-și permiteau cafeaua de dimineață citeau ziarul cu acel prilej. La fabrică nu se servea cafea. În schimb azi până și muncitorii aduși din Asia stau cu telefonul în mână în timp ce plimba tomberonul prin pasajul de lângă domiciliul subsemnatului.
Problema reală nu este dacă se citește, sau nu, problema este ce citesc oamenii. Răspunsul e simplu: ce li se oferă. Deoarece toată lumea stă zilnic cu telefonul în mână, oamenii vor citi ce li se ofera pe telefon. Noesnerland.com încape pe telefon și poate fi citit confortabil oricând și oriunde. Poate fi citită întreaga colecție de postări (peste 1.000 la ora actuală). Vă imaginați că ar exista un personaj care să umble cu întreaga colecție a revistei la care este abonat în geantă? Imposibil de imaginat, fiindca nu mai există abonamente la reviste, așa cum nu mai folosim masini de scris.
Există destulă literatură pe telefoanele noastre, dacă un utilizator citește în medie doar 5% din ce se publică online, a citit deja mai mult decât omologul sau de acum 50 de ani. Totuși, la manifestările “de prestigiu” vorbim doar despre produsul tipărit. De ce? Nu am înțeles, sau mai bine zis mă tem să înțeleg, fiindcă concluzia care mi se strecoară sub piele nu-mi place. Spre deosebire de internet, tipăriturile, cu puține excepții, nu au distribuție. Căte cărți s-au tipărit, distribuit, citit – rămâne o mare și dulce taină, iar aceasta ferește orgoliul autorului de posibilul șoc al insuccesului. Toate cuvântările se opresc la două cuvinte magice: “a apărut…”, cu acest descântec începe si se termină destinul cărții.
De ce folosesc acest ton? Fiindca cea mai mare parte a vieții mele active am fost în spatele și nu în fața camerei, iar de acolo se vede altfel. M-am învrednicit să scriu despre “Saeculum” fiindcă mesajul este important: refuzăm falsul, prefăcatoria, limbajul prefabricat. A fost valabil atunci, este și acum. Nu știu dacă avem resurse să fim mai buni decât înaintașii. Nu cred că asta contează. Important este să vrem să ne luăm la întrecere cu noi înșine. Asta a înseamnă “Câtă prietenie, atâta exigență!” – iar fără exigență ne cufundam în autocontemplare. Noi am îndepărtat cititorul cu conclavurile noastre la care nu i-am dat acces. Dacă noi l-am ignorat, este firesc să ne ignore si el. Mai avem șanse pe care nu le-am cheltuit. Cu încredere am investit in noua platformă arania.ro – niciodată nu e prea târziu să spui adevărul.
Am început această campanie cu 2 ani în urmă și sunt hotărât să o duc mai departe.
Z.D.
Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.