Din volumul „Frământările unui suflet albastru”

aseară,
am primit o frunză
cu miros de toamnă,
doi plopi gravi,
că niște călugări
tremurau în frigul
adus de vânt.
o salcie pletoasă
și -a schimbat haina
cu una de vals,
ascunsă la marginea nopții.
eu,
urmăream cu privirea pierdută
păsările.
cântărețul de la capătul străzii 
cânta plângând,
o melodie de ceață
cântă.
cineva îi caută notele împrăștiate de vânt,
lipite de geamul din care
doi ochi negri
priveau și ascultau cântărețul.