Lista a fost închisă de mult. Criză. Numărul textelor publicate a crescut exponențial, simpla lor lectură este deja o problemă de timp. Selecția a fost dată la o parte de aglomerație. Tânjim după vremurile de odinioară?
Singura cale de întoarcere este un cataclism care nu depinde de noi. Ne predăm? Nu. Mi se solicită prefețe pe bandă rulantă. Lumea e dornică de confirmare, dar nu mai functionează certificatele de bună purtare. Nu refuz, doar știu că e zadarnic. La fel de zadarnic cum e cultivarea cu obstinație a revistelor în format print dar fără sistem de distribuție – în termeni actuali: scrii îndelung la o postare dar nu ai conexiune la net, o salvezi degeaba, ea nu va ajunge nicăieri, dar poți să-ți faci o poză și să o arăți prietenilor, dacă vei avea unde.
Nu rămâne decât soluția contului propriu care e riscantă. Eu am încercat, mi-am recitit textele (acolo ne trimite actul critic, la re-lectură). Nu mi-a plăcut nici unul. De ce continui? În speranța că voi reusi să scriu un text care să-mi placă și la a doua, treia… etc. lectură. Eu încă nu am reușit. Merită totuși încercarea.
Nösnerland 