I

În Universul gândirii spaţiul şi timpul înfloresc în zidul creaţiei.

 

Tirania frumosului zguduie cu violenţă tunelurile minţii,

ce-s pline de comori încleştate-n tenebre…

 

Când se desfac valurile,

începe un joc viclean,ce zămisleşte forme şi forţe  extreme.

Ele se zvârcolesc în limbajul dintre cuvinte şi imagini,

ele aprind glasul „Sirenelor din ştiinţă”,

când dobândesc avantajul  „Secţiunilor de aur”.

 

Din lumina experienţei se înalţă scara de valori.

 

Alchimii mentale dezvoltă calitatea unor semne prevestitoare,

ce îmbogăţesc misterul, gândirea care guvernează.

 

Domeniile fertile ale singurătăţii străjuiesc nelinişti

pline de exaltări şi conflicte din sufletul artistului.

Iubirea scânteiază,echilibrează liniile de forţă

cu deliciul neantului.

 

Domeniile fertile ale singurătăţii scânteiază-n iubire cu deliciul neantului. 

                                                                                                            

II

La vremea  despătimirii, călătorul îşi clădeşte adăpostul pe vulcani.

 

Izvoarele  nesecate deschid porţile adâncurilor.

 

Tărâmul  sălbatic irumpe  viaţa din lâna de aur…

 

Drumul continuă, nu se opreşte niciodată.

 

Gratuitatea stă la pândă. coboară limitele.

 

Imaginea fericirii smulge din mirajul pustiului, pustiu.

 

Adevărul pluteşte undeva,departe, învechit de reverii.

Plină de ispită,frumuseţea împrăştie risipa-n  mister

(toate rangurile frumuseţii au pojghiţa subţire).

 

Smerenia, împlinirea şi delectarea cresc în credinţă.

 

Nu te lăsa sedus de modelele care nu supravieţuiesc.

Ele cresc invidia, rănesc viul gândului şi-l ascund de lumină.

 

Dacă solidul nu-ţi stă sub picioare,

porţile eternităţii rămân zăvorâte…

 

  Dacă solidul nu-ţi stă sub picioare,porţile eternităţii rămân zăvorâte…