Dacă e marți, e Cordoș…(10)

Toate aceste vise: Ți-am adus pâine, pâine și apă, înger al meu

Când am ridicat prima dată privirea spre un vis,unul singur, spre primul vis, nu știam, poate nu știu nici astăzi sau nu înțeleg cum e povestea asta cu visele, cu hermeneutica lor, cu Noica sau Cioran. De parcă cu Țuțea e altfel, dar să revin la vise, așa cum reveneau Craii de Currtea Veche la Arnoteni, la ”adevărații Arnoteni”. Sunt  vise despre care nu știm dacă par să nu fie doar un teren de joacă, unul amabil, unul pe care să mai simulezi copilăria (nu a lui Gorki) sau, de ce nu, fericirea, da, fericirea ca un fapt divers.
                 Fericirea ca un fapt divers, chiar banal
Îmi vine în minte acum marele Marin Preda cu ”Cel mai iubit dintre pământeni”: Iubito, ma gândesc la tine
Ca un borfaș la ceasul unui lord!
Dar se ciocnesc în carnea mea drezine
Și caii au atac de cord.
Așa este.Unul din marile romane de la capătul mai luminos al ”obsedantului deceniu” îmi tulbură visele și viața. Dacă ar exista un top al oamenilor bogați în vise, iar în contul din bancă, visele s-ar transforma în bani aș fi un om bogat, așa cum sunt mulți dintre bogații acestei urbe.
       Aș fi un om bogat 
Eu, eu oricum mă consider bogat: am scrisul, cărțile scrise și încă nescrise, cele două biblioteci, pensule, culori și viața asta a mea, în care, recunosc, de foarte, foarte multe ori am făcut doar ceea ce am vrut eu, cum am știut, cum am simțit. Cumva, mi-am luat singur porția de libertate, lungimea lanțului, fericirea, pentru că, indiferent de mărimea porției și lungimea lanțului, nota de plată tot vine.
Ca la restaurant vine. Nota de plată.
Să vină: am un card plin de vise și o minte, o minte ce deseori joacă șotron cu mine: La Paradis General.
Se joacă cu mine, doar că eu nu am curaj a mă juca cu ea și, iarăși mă tulbură cărțile, amintirle, iubirile mai mari sau mai mici.
Mai mari sau mai mici, zici, zic, dar știi, știi că nu există așa ceva. Există doar o singură iubire, măreața, glorioasă să spunem, restul e mărunțișul pe care viața ți-l bagă în buzunare. Însă, precum în copilărie, întodeauna, dar întodeauana, unul din buzunarele pantalonilor scurți de pe tine e găurit.
                      Buzunarul e întodeauna găurit
Cum, necum, trăiesc, deseori, pe urma umbrei nopții, dseși, mai corect aș spune că, diminețile sunt cele care îmi caută destinul: mă trezesc într-un zilnic al zilnicului, această monotonie fără față a vieții, odată cu păsările, cu pescărușii și cocorii, poate cu aricii.
În fiecare din noi, în fiecare din noi există un Icar!
                        Ți-am adus pâine, pâine și apă, înger al meu.
Astăzi vă voi povesti un vis de-al meu, tot câte un vis: nu le vând, așa cum nu-mi vând tulburatele mele tablouri, dar le împrumut, deocamdată visele: 
Dacă vei cădea, dacă în genunchi vei cădea, te va durea, te vor durea
Dar nu, nu tulbura apa, nu o tulbura, lasă pana îngerului să o facă
Doar El, el și garguii te vor însoți în mlaștină
După ce vei cădea, pietre mari , pietre mari îți vor strivi mîinile, le vor măcina, nisip, nisip
Picioarele, ele picioarele se vor preface în rădăcini
Dar nu tulbura pământul, înger al meu, nu-l tulbura
        Ți-am adus pâine, pâine și apă, înger al meu.
Corolar 1: Gravitația învinge timpul. Dragostea învinge și timpul și gravitația. Newton a spus că: Gravitația e Dumnezeu. Știm sigur însă: Dragostea este singura care poate transcede timpul și spațiul. Vedeți: revenim la vechea poveste- Dumnezeu e dragoste, cum să îți fie frică de el.

---