Cartea îi salvează doar pe cei care o iubesc… nici măcar urma nu mai scapă turma

Nimic nu mai este în regulă cu noi, cu ei, cu unii, cu toți. Nu vrem să ne mai auzim unii pe alții, să cădem de acord că adevărul e întodeauna la mijloc sau că, situația e cât se poate de dificilă. Ne dăm tineri, arătând cu degetul spre cei bătrâni, uitând că există o zicală pe care am să o adaptez: cine nu va mai avea bătrâni, va trebui să-i cumpere! Iar asta se va întâmpla în câțiva anișori, pentru că habar nu aveți ce mult ne-am schimbat, ce impostori și ticăloși am devenit. Atât de ipocriți, Doamne, atât de ipocriți. Potrivit Eurostat, 93,5% dintre conaționali nu cumpără nici măcar o carte pe an, drept urmare avem cele mai puține librării pe cap de locuitor. Rezultatul e ăsta: nivelul de prostie între cei care scriu pe rețelele de socializare (ipochimenul ăsta de Zuckenberg – auzi „rețele de socializare”), a atins praguri alarmante.
Practic, oamenii încep să o ia razna: de la vânduți și cumpărați au ajuns la blesteme, adevărate blesteme. Le dau o veste proastă, deși, desigur nu știu cum sună o veste proastă pentru proști: blestemele au o anumită încărcătură energetică, sunt forme de energie cu efect de bumerang. Acum însă, iată-ne: înfruntarea fizică dintre noi e doar o chestiune de timp, iar agresivitatea verbală este deja o chestie la modă. Din nefericire, toată lumea știe cum e cu politicile publice sau comunicarea…
Mai nou văd că știu ei cum e și cu presa: ești vândut la unii, cumpărat de alții și o iei de nu te vezi dacă nu scrii ce le convine unora sau altora. Ești prieten cu ei atât timp cât le dai dreptate, dacă nu spui ca ei, riști să iei M…E. Se cred Dumnezeii politicii, vor să rezolve lucrurile în forță, uitând că suntem un stat democratic. Aud enormități și idioțenii, pentru că prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Unii, foarte agresivi, dau adevărate bătălii cu ei, cu frustrările lor, cu neputința lor de-a înțelege că dreptatea nu le aparține în exclusivitate. Nivelul discuțiilor coboară uneori atât de jos, încât și un birjar ar roși. Ne urâm atât de sincer, încât e nevoie doar de o scânteie pentru un mic război civil… Românii citesc mai puțin de cinci minute pe zi, iar 35% dintre aceștia declară că n-au citit niciodată o carte. 68% dintre români n-au citit nicio carte în ultimul an, doar 20% citesc o dată pe lună și 8% zilnic. 37% dintre persoanele de 15 ani nu înțeleg ce citesc, vorbim de celebrul analfabetism funcțional
Așa că nu vă mai mirați, ipocriți intelectuali, artiști, scriitori, pictori, profesori și muzicieni, că suntem cea mai dezbinată nație. Nici cu ONG-urile nu îmi e rușine: multe dintre ele au de apărat doar interese de grup. E treaba lor, dar nu e OK, așa cum nu mi se pare sănătos să crezi că le știi pe toate. Mizerabilii ani 2020 și 2021 , 2022 cu tot cu pandemia lor, au scos din noi  tot ceea ce e mai urât . Suntem hidoși sufletește, așa că, poate ar trebui să ne privim înăuntru, să ne vedem așa cum suntem și să ne mai dăm o șansă: de fugit, oricum nu avem unde… 
PS: Despre Manolescu (Dumnezeu să îl odihnească) am să scriu în timp util. Unii dintre confrații mei de cuvânt scris vor fi surprinși: L-am cunoscut ca șef de partid, la PAC. Uiuiu mai știe asta. L-am urmărit și spun doat atât: Nu a fost bun, correct și  drept, nici ca politician, nici ca președinte al USR. Poate ca președinte al scriitorilor (eu nu sunt membru USR  și din aceste motive, v-am spus nu îmi plac găștile și încă mă mai gândesc…) poate, un președinte al scriitorilor trebuie să fie altfel, ca și cei de la Saeculum… Atât. Încă o data : a fost un mare critic literar…