Păsările negre ale Danei – Prima scrisoare către Dumnezeu
Auzi, auzi Sonia, se aude un cântecel de mort, un cântecel de mort se aude, un om cu groapa lui, un mort cu moarta lui. Oricum povestea cu Dumnezeu, cel care venise singur în lumea mea invadată de Dana, de tine Dana, nu a fost înțeleasă deloc.
Nu vreau să știu dacă o vei citi, pentru că nu cred acest lucru, dar, pentru că tu erai tot Universul meu, gândul meu a fost să îi scriu lui Dumnezeu prin tine.Te rog, te implor, dă-I lui Dumnzeu scrisoarea asta. Prima pe 22, a doua pe 26, 26 mai…
Mă rog ție, Doamne să mă înțelegi. În noaptea de Paște, televizorul mergea alb-negru, Alb-negru mergea și nu se mai oprea
Îl vedeam pe Iisus din Nazareth, pe el îl vedeam, dar locurile noastre comune erau puține sau nu erau deloc
Mă uitam, așa puțin curios, puțin curios, neputând simula cunoașterea, neputând adormi, m-am uitat și cunoscut pe Iosif și Maria, dar și pe Pilat sau Baraba
Așa am întrebat Doamne, așa am întrebat cine sunt și ce fac ei acolo, dar răspunsul nu a venit, nu a venit nici măcar la post restant
Plângeau, toți din casă, așa pe brânci, cumva pe brânci, plângeau după omul acela bun și cu plete
După el plângeau, plângeau și fumau, Doamne, eu doar priveam, priveam aerul cum se contorsionează
Când l-au ridicat pe cruce, ca pe tracii lui Spartacus l-au ridicat, dar pe dealul Golgotei, nu pe Via Apia, Doamne,
Contorsionat aerul, așa contorsionat, se prelingea aerul pe lângă bărbatul cu plete,cuiele, seduse, sângele ca o apă caldă, năzuia spre Cerul ca o pată mare și neagră
Urcat pe cruce, urcat îl zăream prin fumul Snagovului, așa l-am zărit, dar umbra îndoielii, mereu se juca cu plânsetul acela, cu cele șase ore, șase zile și șase luni. Șase luni sigure de măreață iubire, idolatră, șase, șase, șase, și acum aud, aud, neviciată, muzica din film, vocea ei, vocea bărbatului urcat pe cruce, cerul, cerul căuta: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit .
Pe urmă, pe urmă așa i-am spus și ei, răspunsul fiind la fel de evident, tăcut ca zborul unei libelule, tăcut am privit și eu spre ea, tăcut, tăcut recunosc Doamne, recunosc că aveam un alt Dumnezeu, bărbatul cu plete, bun dar cu privire tristă, el mi-a deschis ochii, dar nu am văzut nimic, nimic nu am văzut. Atunci, atunci ca și acum, peste tăcerea zborului bietei libelule, norii, soarele deșertului, Golgota, uite Golgota Doamne, obiectiv turistic, Via Dolorosa, că pe via Apia circulă acum mașini, mașini circulă și femei pe care le cheamă Maria
Să-ți mai spun, da, să-ți mai spun, dragă Doamne, liniștea pe care ai venit, o aripă de înger, tot sună, bate la ușa miezului de noapte, o aripă de înger, pășești, pășești pe strada adormită, pășești, te îndrepți din spate, din spate te îndrepți și aștepți curcubeul, curcubeul, semnul tău. Așa, așa vor țipa oamenii deșertului, peste drum, peste drum de mormântul lui Moise, țipă, țipă peste liniștea apei căzută peste oastea Faraonului.
Dragă Doamne, uite, uite cum flori de hârtie zboară
Zboară deasupra norilor strânși la zenit, tot zboară, una câte una,
Mii de bucățele de hârtie colorată, zboară, boabe de grîu vânturat prin hambarele cerului, cu milioanele de nume ale tale, ale tale Doamne, păstorul cu trei capre le-a scris.
Dorm valurile Mării Negre, dorm așteptând Marele Seceriș... Despre nevestele Profetului, uite, uite cum mai multe libelule, mai multe, mai puține, zborul lor tăcut, nori de ploaie aduc.
Doarme Profetul, doarme așteptând, așteptând la capătul drumului spre Emaus, pe cei doi orbi, doarme, nu îi vede, nu îi vede cum sunt, așa nerași, buhăiți de băutură, de nevederea Ta... Mii, mii de hârtiuțe colorate, pavează, mii de hârtiuțe colorate, pavează drumul până la Poarta Leilor, cu numele cele multe ale tale Doamne, dar, Doamne, nu te grăbi cu numărătoarea, Luna nu a ajuns la seceriș.
Mno, vezi, aşa doar cred că mă va înţelege Dumnezeu, aşa am crezut, că va înţelege, dar, aşa cum i-am scris, Luna nu a ajuns la seceriş.
PS: Dacă tot e campanie electorală și ați citit până la sfîrșit, trebuie să vă spun că, textul de marțea trecută (citiți-l că merită: https://noesnerland.com/2024/05/14/daca-e-marti-e-cordos-13/, cel de astăzi dar și de marțea viitoare, sunt fragmente puțin ajutaste din romanul meu PĂPUȘA DE PORȚELAN


Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
