Ceasul cu pendulă

lui Mihai Dragolea

L-am aflat pe tatăl meu, sprijinit 
de balustrada cu solzi de lună
în atelierul bunicului, un mare meșter cândva, 
dibaci în a mânui uneltele potrivite 
pentru trecătorii defectați.
În copilărie îmi era îngăduit să șurubăresc 
prin catrafusele abandonate în podul casei, 
uneori demontam cu o mare curiozitate 
inimi de tablă, ciupite pe alocuri de rugină.
Eram atent cu fiecare piesă componentă, 
să nu se rostogolească 
în articulația sferică a golului
cu multe rotițe, arcuri, piulițe mărunte, 
lagăre cu urme de ulei.
Parcă ar fi un ceas cu pendulă această pustietate.

(Din vol. „Cu alte cuvinte” 2017)

Andrei Gazsi

---