Dacă e marți, e Cordoș…(2)

Fata Morgana , gășcuțele și politicile literare. Cântecele Părintelui Ilarie

Politic vorbind, da, chiar așa, politic vorbind orice amestec e posibil, și el poate fi consumat, fie la rece, fie la cald, fie împachetat în fum, în fumul amăgirilor, așa cum în deșert există tot felul de iluzii optice- Fata Morgana. În literatură, amestecurile, amestecul, dorința de-a face de toate și de-a fi în toate a fost dintodeauna dorința expresă a unora și reușita idioată a altora. Se ”scrie” mult, de-a valma, alți scriu după reguli, tot felul de reguli, iar triburile de care vă vorbeam marțea trecută par tot mai determinate să își impună voința literară în detrimentul celeilalte voințe literare. 
Dacă cititorii nu ar fi pe cale de dispariţie, deci dacă ar exista cititori, oameni cu gusturi estetice, rafinate (fiindcă vorba lui Walt Whitman, nu poţi avea un poet mare, fără să ai un public mare), şi dacă banii publici s-ar scoate din joc, şi prin asta, implicit, horele şi cumetriile politice (şi nu numai), datorită cărora unii ajung „clasici în viaţă”, în vreme ce scriitorii valoroşi sunt ignoraţi, începând de a doua zi, nu numai că „topurile” literare s-ar schimba radical, nemaiauzind de „geniile” actuale (hotărâte de gaşcă, ai cărei membri, fireşte, sunt toţi „genii” – după „criteriul valoric” eu zic de tine, tu, de mine) până la sfârşitul lumii, dar imediat ar dispărea şi găştile, pupincurismul, sinecurile, nonvalorile, impostorii, veleitarii, numărul revistelor literare, al editurilor, ştabii literari, sforile înălţătoare, cumetriile axiologice– toate, şi încă altele, ajunse „criterii valorice”.
Atâta vreme cât literatura română se învârteşte în jurul banului public, deci există prin el, orice „schimbare” nu va fi decât o schimbare de găşti (cum a fost şi până acum), fiindcă pe cei mai mulţi dintre scriitori (imensa majoritate) nu răul din lumea literară îi deranjează, ci faptul că nu sunt şi ei cooptaţi în acea coterie capabilă să le aducă avantaje, glorie, bani, funcţii, legitimaţii de „genialitate” etc.
”La limită, când vom ajunge toți scriitori nu va mai fi nimeni scriitor. Logic și trist. Logic.”, închei cu zicerea lui Don Zorin. Bună, adevărată și dreaptă zicere. 
V-am zis că public aici și producțiile mele literare – 

Poeme sau un fel de poeme luate din volumul Psalmii de noapte. Cântecele părintelui Iliarie: poeme despre oameni și iepuri.

Cântecul din gară al iepurelui Ilarie

Noi, Ilarie am luat acest geamantan, ca pe o boală l-am luat
Cu el am venit, cu ea am venit, iar în apropierea lui Dumnezeu s-a făcut cald
Cu trenul acela, cu trenul acela din spate îndoit, cu El am plecat , am ridicat geamantanul, precum o geamandură l-am ridicat, sus, tot mai sus l-am ridicat, dar el pe obraz ne-a căzut, ca o neașteptată moarte, O aripă-a-ndurării de ce nu ai venit?
În jurul vinului fiert, în jurul vinului fiert, noi, Ilarie, am văzut cum acarii geamantane aduc, unul câte unul, geamantane cară
De la călătorii căzuți între șine
La casa de bilete se aude liniștea, liniștea se aude, una câte una
Au murit bagajele bătrâne, iar amantele noastre zbârcite și rele isonul le țin, le țin isonul
Atunci, atunci i-am spus lui Dumnezeu: Am fi ridicat, Doamne, acele pietre să le aruncăm
Am fi ridicat, dar cu mâinile acestea de lut, cu mâinile acestea de lut nu avem a fi decît ceea ce suntem
Cu primul tren, cu primul tren, noi Ilarie, nu am plecat
La casa de bilete vocile cădeau pe mozaicul spart al sălii de așteptare
Ca niște trâmbițe ale Ierihonului vesteau, vesteau plecările bătrînelor noastre amante
Atunci, în apropierea lui Dumnezeu s-a făcut frig
Noi, Ilarie, lăsăm acest al doilea geamantan femeii de serviciu, focoasa noastră țigancă,
Al doilea geamantan îl lăsăm cu toate ce este în El, pentru că ne-a plăcut toate cele ale Ei
Noi, Ilarie, credem că ne putem așeza în mormântul din spatele gării
Asta pentru că, acarii și femeile de serviciu vorbesc mai des cu Dumnezeu, știut e acest fapt, mai des și mai bine, credem , noi, Ilarie
Dar numai atunci când nu se supără Dumnezo
Doar dus am luat acest bilet noi Ilarie, doar dus că ne-a zis Nouă, ne-a zis Nouă femeia de serviciu : Se închide Gara, cu lacăt se închide Gara
Iar geamantanele neridicate, neridicate ca niște singurătăți
Vor atîrna, așa vor atârna, iar Noi, Ilarie, le vom strînge unul câte unul
Și la un loc cu verdeață le vom duce unde vor atârna
Noi, Ilarie, știm acest lucru: cum se face atârnarea? Abia după ce căruțașul a plecat să ducă bătrânele amante
Să caute apa în cîmpia din spatele Gării, căci în apropierea lui Dumnezo s-a făcut furtună
Furtună s-a făcut, apă, apă peste tot, noi Ilarie am văzut și am cunoscut sirena, sirena am cunoscut
Am ridicat și cel de-al doilea geamantan, ceva mai sus ca pe primul l-am ridicat , dar ne-a căzut
Ne-a căzut pe celălalt obraz
Și s-a făcut  Noapte  

---