Nici zâmbet, nici îmbrățișare 
Nu rămâne pentru noi,
Nici cuvântul și nici gândul 
Pentru ce a fost cândva,
Glasul care mă chema...
Clipele noastre pierdute, 
Lipsa ce-o simțim în noi,
Nimeni și nimic vreodată,
Nu le-aduce înapoi.
Universul meu nu doarme!
Când visez la ce-am pierdut,
Brațele  mele mă poartă 
Printre stele, galaxii
Te aștept cu gândul treaz,
Să  te simt să te ating
Și tu vii încet spre mine,
Te sărut și te cuprind,
Într-o  altă dimensiune!