Scrisoare despre moartea mea și cancerul din sânge
Iubito, am venit la capătul celălalt al lumii ca să aflu oficial că sunt mai aproape de moarte decât am crezut că este legal în certificatul meu de naștere
am aflat că-și face de cap cancerul prin vintrele mele
ca un coșmar nesfârșit a fost așteptarea aceea
stăteam la rând ca să primesc autorizație să mă mai plimb printre umbre le vii asemenea lor să fiu
și aflu că mai am dreptul să îți încurc părul sau să mă joc cu sânii tai
îmi e teamă să mai visez la pântecul tău la coapsele tale nu mă mai gândesc de când nu am putut să te rețin în viața mea.
(Mai știi când ți-am spus că dacă am să pot muri azi am să îți las prin testament toate amintirile netrăite?)
Așa a fost, Iubito, și nimeni în ceasul acesta de cumpănă nu a fost lângă mine
tu te-ncurcai în cuvinte și-n declarații degeaba
vorbeai frumos despre noi dar erai deja în bratele altuia
pe bulevardul pustiu bătea vântul acum și ne împrăștia puținele amintiri comune
o muscă bâzâia pe mâinile mele
mi-am amintit de prunele frumoase pline de viermi
eram un măr frumos dar găunos pe dinăuntru acum
în colțul ochiului se înfiripa lacrima și se stingea depărtarea
erai aproapele de mine și totuși departe departe erai.
(Mai știi când ți-am scris pe umbra sufletului singura mea declarație de iubire?)
Așa a fost, Iubito, și la miezul nopții am gătit amintiri pentru ziua de mâine
am făcut duș și am uitat să îți spun că putrezesc pe dinăuntru
de bună voie mi-am luat apoi bilet la trenul ce mă ducea spre moarte
eram aproape de mine și viața asta
și, Doamne, ce departe de viață eram!
Nösnerland 