Examen de credinţă

Doamne,
de o vreme
în inima mea
se odihneşte
Nimicul…
Roata vieţii
se învârteşte
ca o lampă
ce vrea
să se stingă…
Îmi văd umbra
cum creşte
în pustia tăcută.
De atâta lumină
întunecată
gându-i
ca un copac uscat…

Doamne
e undeva
un hotar
al Puterii vremelniciei noastre
să mă întoarcă
spre începuturile lumii?
Mă voi putea răsucii
în albul cuvintelor,
la stejarul Mamvri,
spre prim poartă
deschisă
călătoriilor cereşti
să prind
cu sufletul
liturghia cosmică,
harul mântuirii?
Azi îmi fac
examen de credinţă…

Doamne,
unde e în sus
şi unde e în jos?

Victoria Fătu Nalațiu

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s