ÎNCĂTUȘATĂ

Mi-am închis inima într-o sticlă 
Și am aruncat-o în mare
Poate valurile o vor duce la mal
Spre o iubire veșnică.
Mi-am ascuns gândurile în pădure
Și am așteptat ecoul să le găsească,
Să mi le repete doar când am nevoie de ele,
Voiam ca păsările să le pună pe note,
Vântul să le împrăștie din mintea mea,
Să le așeze pe ramuri, devenind frunze.
Am o pădure de gânduri …
Am să-mi învăț mintea că e veșnic toamnă,
Și toate frunzele cad, rămâne mintea goală, desfrunzită.

---