AM ÎNVĂȚAT SĂ PLÂNG

Eu am învățat să plâng, 
Dar numai până într-o zi 
Când gândul meu va bate 
La poarta unui zâmbet, 
Și-nchid o pleoapă ca de plumb, 
Peste izvorul ce se frânge, 
Într-un baraj de energie, 
Șuvoiul se va transforma, 
Într-un surâs etern de poezie. 
Am învățat din nou să cânt, 
Dar glasul mă trădează, 
Aș vrea să-nvăț să zbor 
Dar aripile-s frânte, 
De cad, iar mă ridic, 
Și merg tot înainte, 
Și-arunc privirea înapoi 
De voi de toți mi-atât de dor.

---