Mă-ntreb dacă dragostea ta nu se transformă
Ar fi atunci chiar ideal ce spui să fie real,
Dar totul se destramă-n timpul virtual,
Și axa temporală amnezică fiind reală
Mă poartă toată din trecut în viitor
Prezentul nu există, este dual,
Suntem noi doi, cei virtuali.
Ce ne dorim să depășim, tot ce visăm,
Este iubirea cea reală, fără iluzii virtuale
Și ceea ce simțim real să fie și-am vrea să fim!
Din virtual doar noi putem păși
Este dorința de a fi, noi cei reali,
Să ne unim tot ce simțim și iar și iar,
Ne regăsim, tot cei de azi, cei virtuali.
Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.