UITARE
Nu e ușor când pașii tăi
Se-ndreaptă spre apus
Nu e ușor când vorba ta
Mă caută prin minte,
Nu e ușor când lacrima
Izvor de dor fierbinte,
Se zbate printre gene
Să spună ce-n cuvinte
Nu poți să ceri acum
Și-aș vrea să fii, să zbori
Te văd umblând în minte.
Nu e ușor când zbaterea și suflul
Se chinuie să iasă,
Când vorba ta domoală
Se caută-n cuvinte
Nu mă uita te rog!
Deși în chinul tău aș vrea
Să uiți de tot, de toate,
Pe mine doar nu mă uita
Te rog, dacă se poate.
Of doamne, mama mea!
Ți-s anii grei și pasul tău
Cât muntele de greu,
Dar știu acum, tu nu cobori!
Tu urci spre culmi înalte
Și știe numai Dumnezeu
Ce-i lacrima fierbinte.
Mă iartă-acum tu draga mea
Că nu pot fii tot ce aș vrea.
Îl rog numai pe Dumnezeu
Îl rog a ne-ajuta!
Și-i mulțumesc celui mai sfânt,
Că este lângă noi
Și știu că fi-va tot mereu
În drumul meu și-al tău.

Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
