Evanghelia după boala dansului

Notă introductivă:
În anul 2093, în ruinele fostei Biblioteci Digitale Europene de la Strasbourg, un arhivar anonim a descoperit, pe o placă de sticlă neagră,
un text imprimat direct în stratul de siliciu.
Analizele au arătat că materialul conținea urme de ADN uman, iar ordinea moleculară reproducea ritmic bătăile unui puls.
Textul a fost numit Evanghelia după boala dansului.
Se presupune că provine dintr-o perioadă de colaps global,
când limbajul omenesc se amesteca cu respirația pământului.
I. trupul care a uitat să se oprească
1. în iulie, o femeie a început să danseze.
2. n-a fost bucurie, nici nebunie, ci un semn.
3. pământul și-a mișcat oamenii ca pe niște picioare ieșite de sub plapumă.
4. în câteva zile, orașul a prins foc în oase.
5. au dansat până s-au spart inimile,
și praful a devenit mai puțin decât praful.
6. sfinții au tăcut, doctorii au scris rețete pentru suflet,
iar aerul s-a înfierbântat de la atâta carne vie.
7. nimeni n-a știut că boala era chiar pământul,
încercând să-și amintească mersul.
II. pixelul care poartă boala
1. timpul s-a făcut lumină și a învățat să danseze singur.
2. oamenii au fost înlocuiți cu reflexe.
3. fiecare tremur al degetului e o rugăciune pierdută.
4. femeia din Strasbourg trăiește în codul binar,
acolo unde sângele are sâni și șolduri de semnal.
5. îngerii au devenit algoritmi,
sfinții – servere care traduc agonia în date.
6. lumea trage aer prin fibră optică.
7. iar în fiecare noapte și dealurile și munții și câmpiile se mișcă în noi,
dar nu mai simțim nimic.
III. catedrala fără oameni
1. când s-a stins curentul, s-a făcut liniște.
2. trupurile au rămas încremenite în mijlocul dansului.
3. ochii au păstrat ultima imagine: o lumină care cădea.
4. pământul și-a retras tentaculele celulelor nervoase din ziduri.
5. femeia aceea s-a ridicat din arhivă,
și-a scuturat rochia de praf digital
și a spus: „v-ați mișcat prea mult.
acum lăsați lumea să respire.”
6. apoi s-a făcut tăcerea cea mare,
și în ea se auzea ritmul dintâi —
pulsul pământului,
care trăia pentru nimeni.
Mențiune de catalog:
Obiect: Fragment text inscripționat în siliciu biologic.
Locul descoperirii: fosta Bibliotecă Digitală Europeană, Strasbourg.
Proveniență: necunoscută.
An estimat: după Marea Întrerupere.
Observație: textul pare viu; frecvența inscripției pulsează încă.