Colivia cu strigăte…

Colivia cu strigăte…

Port în suflet atâta iubire!
Pe ochi parcă am o albeata de nori 
Se strânge zăpada plăpândă in fire
Eu te zăresc într-un strigăt de flori.

Stăm in tacere cu tăcerea la masă 
Ca la priveghiul iubirii din noi 
Crenguța de brad în pădure rămasă 
Ne cere iubirea înmulțită la doi

Zic să nu facem zăpada să zboare 
Ramanem lipiți de tacere si ger
Colinda ne pune pe sanii usoare
Si noaptea ridică păduri de mister...

Stăm în tăcere închiși la căldură 
Ne strigă ninsoarea cu fulgul uscat
Ninsoarea ne cheamă, albul ne fură 
Si frigul se-ascunde sub fumul din sat.

Noi ne-am închis pe noi în chilie 
Strigătul vremii e ca de păcat 
Vorbele noastre s-au făcut colivie 
Și ușa cu zarul e si mai stricat.

Ne vom trezi intr-o zi pe răcoare 
Strânși intr-un strigăt de ajutor,
Nici de-i închisă iubirea NU moare
Nu se inchide cu nici un zavor..

---

—