NU CER

NU CER

Nu cer nimic, nicicând,
Decât o lacrimă căzând,
Pentru cei ce nu sunt nimic,
Dar ei se cred mai mari pe-acestă lume.
O, Doamne, dă-le gânduri bune!

Nu îi lăsa a ne supune,
Sunt toți copiii tăi pierduți
Ce te-au uitat și-au decăzut,
Îmbrățișează-i, Doamne, să ai milă!
În primul rând de ei ai grijă!

În viața asta prea fragilă.
Mă rog pentru aceia ce,
Se cred atotputernici, semizei,
Să nu se-furie pământul
S-aducă iar furtuni și vântul,
Că tot ce vine și a fost
Este cu rost sau fără rost,
Și îi lovești pe cei nevinovați,
Ce au păcate poate-n alte vieți.

Mă întreb acuma de ce oare
Nu încăpem cu toți sub soare?
Ce lege e nescrisă și ar vrea
Să se mai nască acum din slova mea?

Eu chiar nu vreau nimic,
Doar toată lumea asta, să aibă câte-un pic,
Suntem cu toți copiii Domnului,
Și-avem cu toții un loc sub soare,
Un petec de pământ e pentru fiecare!

---