Valeria Bilț: Seneca

La o cafea cu mine însămi, prin vremuri străvechi, rătăcind printre amintirile scoase la suprafață de Facebook — acele postări care apar tandru, dar pe care aproape nimeni nu le-a văzut atunci — m-am oprit azi la Seneca.
Da, Seneca.
Postarea n-a avut vizibilitate.
Probabil algoritmul era ocupat cu poze de vacanță și citate motivaționale despre „fii cea mai bună versiune a ta”.
Seneca n-avea emoji.
El spunea simplu: bolnavul nu caută medicul care vorbește mult, încercând să-l convingă că știe, ci pe acela care știe ce are de făcut și îl vindecă.
Atât.
Și stai și te gândești: dacă Socrate ar fi avut cont de Facebook, probabil ar fi pus o întrebare sub postare.
„Căutăm competență sau căutăm spectacol?”
Pentru că bolnavul — și aici nu e vorba doar despre febră și tuse — nu are nevoie de discurs. Are nevoie de soluție.
Când trăiește lumea perioade de criză, concretețea bate retorica.
Eficiența bate farmecul personal.
Fapta bate fraza.
Și totuși, ce facem noi?
Ne lăsăm seduși de cei care vorbesc frumos.
Suntem impresionați de tonalitate, de siguranță, de fraze rotunde.
Confundăm fluența cu priceperea.
Seneca, fără live-uri și fără stories, propune o idee aproape revoluționară pentru lumea noastră saturată de comunicare:
nu contează cât de bine vorbești despre soluție.
Contează dacă rezolvi problema.
Elocvența e secundară rezultatului.
Imaginea e secundară competenței.
Volumul cuvintelor e irelevant în fața eficienței tăcute.
Și poate că tocmai de aceea postarea aceea veche n-a avut vizibilitate.
Pentru că e mai ușor să distribuim fraze care sună bine decât idei care ne obligă să ne reevaluăm criteriile.
Lumea vorbește mult, dar Seneca șoptește ceva incomod:
 Nu te lăsa orbit de cuvinte.
Caută seriozitatea, competență, acțiune.
Lumea  e zgomot. Dar caută în tăcere  cele de mai sus.
#CuvinteleValeriei