Pe malul celălalt
Nu există, spre norocul celor de la putere, o opoziție autentică, cu o strategie clară, cu principii și PROGRAM. Opoziția nu înseamnă doar critici radicale, ci flexibilitate, adaptabilitate și SOLUȚII.
Cu puține excepții, Opoziția nu este instruită în carte, nu are verbul la ea și compensează prin tulburarea ordinii de drept, a normalității parlamentare, atacuri verbale, suburbane, atacuri la hotărâri guvernamentale, în situații-limită, cum a fost episodul pandemic.
Nu, duamna avocat, nu este opoziție, ci un instrument zgomotos, dar eficient, pitoresc pe alocuri, în dezlănțuiri adrenalinice, pe placul peluzei sociale, cu limbajul acesteia. Oniricul megaloman care îi supralicitează pantomima, verbozitatea industrioasă, îi vor produce cele mai mari deziluzii electorale.
Se repetă, în monolog și în gestică, devine un spectacol în serial și, în mod obiectiv, se va consuma episodic, până la a deveni un loc comun, necompetitiv.
Opoziția atacă orice poate fi atacat, dar nu propune alternative, rezolvări, nu insistă pe ceea ce va face, nu ca promisiuni, dar la obiect și cu argumente.
La un momentdat se termină și piatra și măciuca: tot cuvântul poate să aducă izbînda.
Avem o populație de bună-credință, mereu în așteptare. Dorințele sale sunt simple, fiindcă așa a fost educată ca popor, în istorie: un colț de pîine, un acoperiș și un loc de muncă, îi ajung. Și a fost ținută, cinic, mereu departe de carte, prin veștejirea deprinderii de a citi, de a gîndi, cu propria minte. S-a reușit pe deplin.
Pun pariu, nasturi de plapumă contra pietricele de rîu, că la alegerile prezidențiale de anul, viitor se va amesteca, și cu unic folos, oareșicine dinafară. Di ce doar la America? Doar suntem și noi un popor străvechi, încă din vremea când Istoria purta pantaloni scurți.

Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
