Remember

P.C.R.

PCR, Patriotul Român Contemporan este ușor de recunoscut: vorbește cu clișee, despre mereu victorioșii noștri domnitori, în totalitate morali, mânați în luptă de interesele poporului, despre lupta pentru realipirea teritoriilor furate (Republica Moldova vrea în UE, nu să zorbim Prutul despărțitor) despre suveranitate, independență, „putem și singuri, mai bine săraci, dar liberi, ca dacii liberi, fără americani jefuitori, dacă se poate un pic de rebronzare, la soarele ce naște-se de la Răsărit.” 
Oricând pot rosti un citat din Avram Iancu, povesti despre martiriul lui Horia, dacă încerci să pășești cu el (cu ea) în Istorie, o cotește, pe prima la stânga. Are carte puțină, sau mediocră, dar gură mare. 
În penurie de argumente, se întoarce la starea sa naturelă: te bagă în mă-ta, te sictirește și nu uită umilirea.
Cu diverse prilejuri de ocazie îmbracă ia, chimeșa, își pune la rigoare și șubă mioritică, are musai cocarda tricoloră în piept, brâu tricolor, îmbrăcat (ă) așa cum nu se îmbrăcau niciodată țăranii, nici de sărbători, nici la nunți, sau alte petreceri.