Logodnicul singurătății

Foamea certitudinilor
mistuie poetul…

 
Fiind logodnicul singurătății,
se adâncește-n ispite,
evadând în contradicții,
în viziuni dătătoare de revelații!


În rariștea căutărilor
se aude cântecul sirenelor
ce-i pun piedeci.

 
Când alunecă pe căile bătute,
devine capricios, nărăvaș, teribilist,
trezind infernul negațiilor
(uneori îl apropie de pragul sinuciderii).

 
Prin culorile reveriei
sparge tăcerile,
pătrunde cu sete
în geometria ideilor
care vibrează
și-n templele cerești.

 
Dorințele poetului vibrează și-n vid!
Atunci devine vestitorul
frumuseților nebănuite.

–