Ca două vechi cunoștințe

Ca două vechi cunoștințe

Ca două vechi cunoștințe

Tu ești din nou departe și m-aștepți

gândind că în țările străine ce m-au înghițit

voi găsi de lucru

și îți voi trimite banii ce

vor adăpa pentru un timp speranțele.

Dragostea noastră este mercurul

ce urcă și coboară în termometre. 

Copiii noștri vor gusta ciocolată străină

și vor admira îndelung ambalajele

iar noi, draga mea, ne vom vedea ca de obicei

o dată pe an,

ca niște vechi cunoștințe.

În mod sigur ne vom suspecta fidelitatea,

eu voi face mici cadouri –

pentru tine lenjerie fină și un parfum care te-mbată, -

ne vom iubi nebunește

câteva nopți la rând vom visa palate și domenii

ca mai apoi să-mi fac din nou bagajele.

Copiii vor plânge c-au rămas din nou fără tată,

în timpul în care eu le promit un munte de ciocolată

și haine frumoase;

și voi pleca la drum cu pașii unui condamnat la moarte,

desigur

câte ceva va muri puțin în mine,

voi pleca cu gustul amar al sentimentelor prăfuite,

amânate pentru încă un an,

pentru o viață

ceva mai bună ce întârzie să se arate.

Dar plec și port în mine tot răsăritul Europei

cu toate rănile sale,

cu toate problemele sale,

spre țările unde apusul  este cald și continuu.

Tu ești tot timpul departe și m-aștepți

presupunând că Isus Cristos nu pe cruce a murit

ci într-o așteptare,

o așteptare

ce nu se mai termină.

---