Autumnală

Autumnală

Pădurile înalță brațe către cer.
A rugăciune, Doamne, sau a milă?
E toamna asta plină de mister 
și răstignită-n frunze
de verbină.

Pe iataganul ierbii cântă bruma. 
E cântec de izbândă sau de jale?
E toamna asta cum n-a fost niciuna 
din toate care mi-au ieșit 
în  cale.

Prin văi dansează feciorelnic, ceața...
Un dans ispititor sau renunțare?
E toamna asta precum este viața:
peron pentru sosire
și plecare...

Panglici de orizont,  scăldate-n rouă,
se unduiesc lasciv pe-a zilei filă.
E toamna asta pânză ruptă-n două,
desprinsă din cosițe
de copilă.

Într-o clepsidră cu pietre de moară
se macină dureri!  Sau cresc scaieții?
E toamna asta femeie-fecioară
și-i cântă-n strună, solitari,
poeții!