Pe poduri de sare vor trece povești, noi nu.

Se întind sălciile precum genele tale plânse.
Nici măcar nu ne-am văzut
de atunci,
între timp s-a făcut un pod de sare
între noi.
Acum stăm față în față,
ca niște capete de pod,
și ne uităm fiecare în lacrimile celuilalt –
Ce mai povești! Ce mai povești!
Și-atât!