Blocnotes: comparațiile rămân inutile..

nu ne scăldam de doua ori în acelasi râu

Din motive care îmi scapă o seamă de contemporani scriu texte comparative referitoare la școala de odinioară (a se citi din republica socialistă) și școala de azi. Comparația mi se pare cu desăvârsire inutilă. Oricum a fost școala atunci, ea nu mai există. Ce rost are să comparăm prezentul cu ceva inexistent?
 Această fotografie am primt-o de la una din elevele din imagine. Eu eram cel care nu purta uniformă. Vă rog să mă credeți că am o mulțime de amintiri din vremea aceea, dar nu m-am gândit niciodată să le fac publice. Nu văd rostul. O amintire nu mai are sens când o scoți din context. Viața noastră era cu totul alta. Nu poți separa școala sau societatea de modul în care trăiesc oamenii. Azi viața e foarte diferită. Percepțiile noastre s-au schimbat. Orice comparație este doar un exercițiu artificial. Sau o demonstrație care vizează o nemulțumire prezentă. O nemulțumire pe care o spun pe ocolite. Povestesc cât de bine era 'atunci'. Rețeta e sigură. Numărul celor care s-au născut mai târziu e tot mai mare. Ei nu pot sa spună nimic. Nu au de unde să știe cum a fost atunci. Iar cei de atunci probabil îmi vor da dreptate. Din solidaritate. Șanse maxime de câștig pe toata linia.
E doar un fals. Singurul adevăr din amintirile noastre sunt sentimentele. Emoția unui moment nu e repetabilă, dar ramâne în memorie. Și asta contează. Să ne păstram amintirile prin sentimentele noastre. Acestea sunt intime. Nu au nevoie de dezbateri și controverse. Lumea e mai frumoasă când trăiești în pace. Atunci și lumea începe să-ți vorbească.