DOUĂ TUNISII FAȚĂ ÎN FAȚĂ

De câteva zile sunt în Tunisia și am avut bucuria de a zbura cu o companie românească, AnimaWings. M-am bucurat cu atât mai mult cu cât, după prețurile practicate de TAROM și după dispariția Blue Air, nu mai știam dacă noi, românii, mai avem și alte posibilități. Iată că avem.
Un zbor plăcut, elegant, cu un personal de bord amabil, ne-a condus până pe aeroportul din Monastir. Au urmat formalitățile de intrare, ceva mai lungi, semn că ieșisem cu adevărat din Uniunea Europeană și pășisem pe pământ african.
Tunisia are aproximativ 164.000 de kilometri pătrați și este o republică în care președintele dispune de puteri importante, alături de Parlament și celelalte instituții ale statului. O țară cu o istorie impresionantă, dar și cu contraste care nu pot să nu atragă atenția unui călător.
Iar după primele zile petrecute aici, am început să mă gândesc la două Tunisii.

PRIMA TUNISIE

Pe drumul de la Monastir spre Mahdia am simțit, uneori, o adevărată întoarcere în timp.
Mult praf, clădiri neterminate, fațade degradate, spații neîngrijite și câte un magazin modest care parcă așteaptă sătenii să vină la cumpărături și să treacă totul pe caiet.
Unele dintre clădirile întâlnite pe traseu mi-au amintit de fostul cinematograf de pe Bulevardul Republicii din Bistrița. Aceeași imagine apăsătoare a unor construcții care au cunoscut cândva o altă viață și care astăzi par abandonate în propriul lor trecut.
Privești toate acestea și te întrebi cât de mare este distanța dintre Tunisia pe care o vezi în imaginile turistice și Tunisia de zi cu zi.
Este o imagine a sărăciei, a unei dezvoltări inegale, a unor locuri în care modernizarea pare că a ajuns doar parțial.
Și, asemenea unor locuri pe care le cunoaștem și noi, parcă cineva vrea să ne reamintească mereu cum arătau sărăcia și mizeria de altădată.
Dar apoi ajungi la resort.
Și lumea se schimbă.

A DOUA TUNISIE

La Iberostar, parcă ai trecut într-o altă țară.
Dintr-o dată apar civilizația, bunul gust, ordinea și confortul.
O plajă frumoasă, piscine elegante, muzică bună, restaurante cu mâncare pentru toate gusturile și un personal care încearcă să răspundă cerințelor turistului internațional.
Sigur, complexul mai are de lucru pentru a corespunde în totalitate celor cinci stele pe care le anunță. Aerul condiționat, în special în restaurante și în holul recepției, ar putea fi îmbunătățit. Dar, dincolo de aceste observații, se simte strădania, investiția și efortul de a construi o imagine modernă a Tunisiei.
Și atunci contrastul devine aproape frapant.
De la Sousse și Port El Kantaoui la Monastir și Mahdia, litoralul tunisian îți arată o țară care știe să facă turism. Hoteluri, resorturi, plaje, piscine, restaurante, porturi turistice – o întreagă industrie construită pentru vizitatorul venit din Europa și din alte părți ale lumii.
Dar este suficient să părăsești această lume și să privești câțiva kilometri mai departe pentru ca imaginea să se schimbe.
De aici vine impresia mea de două Tunisii față în față.
Una este Tunisia resorturilor, a turismului internațional, a hotelurilor de cinci stele și a dorinței de modernizare.
Cealaltă este Tunisia cotidiană, pe care o vezi pe drumuri, în localități, în clădiri și în spațiile care încă așteaptă dezvoltarea.
Nu vreau să judec o țară întreagă după câteva zeci de kilometri. Ar fi nedrept. Dar nici nu pot să nu observ un contrast atât de puternic.
Poate că adevărata provocare a Tunisiei este tocmai aceea de a face ca modernitatea din resorturi să ajungă, treptat, și în viața de zi cu zi a oamenilor.
Pentru că o țară nu înseamnă doar hotelul în care te cazezi.
O țară înseamnă și drumul până la hotel.
Iar Tunisia mi-a arătat, în primele zile, două fețe care stau față în față: una privind spre viitor și cealaltă încă prinsă în trecut.