DOUĂ TUNISII FAȚĂ ÎN FAȚĂ

De câteva zile sunt în Tunisia și am avut bucuria de a zbura cu o companie românească, AnimaWings. M-am bucurat cu atât mai mult cu cât, după prețurile practicate de TAROM și după dispariția Blue Air, nu mai știam dacă noi, românii, mai avem și alte posibilități. Iată că avem.
Un zbor plăcut, elegant, cu un personal de bord amabil, ne-a condus până pe aeroportul din Monastir. Au urmat formalitățile de intrare, ceva mai lungi, semn că ieșisem cu adevărat din Uniunea Europeană și pășisem pe pământ african.
Tunisia are aproximativ 164.000 de kilometri pătrați și este o republică în care președintele dispune de puteri importante, alături de Parlament și celelalte instituții ale statului. O țară cu o istorie impresionantă, dar și cu contraste care nu pot să nu atragă atenția unui călător.
Iar după primele zile petrecute aici, am început să mă gândesc la două Tunisii.

PRIMA TUNISIE

Pe drumul de la Monastir spre Mahdia am simțit, uneori, o adevărată întoarcere în timp.
Mult praf, clădiri neterminate, fațade degradate, spații neîngrijite și câte un magazin modest care parcă așteaptă sătenii să vină la cumpărături și să treacă totul pe caiet.
Unele dintre clădirile întâlnite pe traseu mi-au amintit de fostul cinematograf de pe Bulevardul Republicii din Bistrița. Aceeași imagine apăsătoare a unor construcții care au cunoscut cândva o altă viață și care astăzi par abandonate în propriul lor trecut.
Privești toate acestea și te întrebi cât de mare este distanța dintre Tunisia pe care o vezi în imaginile turistice și Tunisia de zi cu zi.
Este o imagine a sărăciei, a unei dezvoltări inegale, a unor locuri în care modernizarea pare că a ajuns doar parțial.
Și, asemenea unor locuri pe care le cunoaștem și noi, parcă cineva vrea să ne reamintească mereu cum arătau sărăcia și mizeria de altădată.
Dar apoi ajungi la resort.
Și lumea se schimbă.

A DOUA TUNISIE

Pe drumul de la Monastir spre Mahdia am simțit, uneori, o adevărată întoarcere în timp.
Mult praf, clădiri neterminate, fațade degradate, spații neîngrijite și câte un magazin modest care parcă așteaptă sătenii să vină la cumpărături și să treacă totul pe caiet.
Unele dintre clădirile întâlnite pe traseu mi-au amintit de fostul cinematograf de pe Bulevardul Republicii din Bistrița. Aceeași imagine apăsătoare a unor construcții care au cunoscut cândva o altă viață și care astăzi par abandonate în propriul lor trecut.
Privești toate acestea și te întrebi cât de mare este distanța dintre Tunisia pe care o vezi în imaginile turistice și Tunisia de zi cu zi.
Este o imagine a sărăciei, a unei dezvoltări inegale, a unor locuri în care modernizarea pare că a ajuns doar parțial.
Și, asemenea unor locuri pe care le cunoaștem și noi, parcă cineva vrea să ne reamintească mereu cum arătau sărăcia și mizeria de altădată.
Dar apoi ajungi la resort.
Și lumea se schimbă.