DIN LUMEA RESORTULUI TUNISIAN

După ce am privit Tunisia dincolo de ferestrele resortului, am descoperit că această țară poate încăpea în două lumi.
Una se întinde în afara porților, cu străzi prăfuite, cu oameni grăbiți și cu destine care își caută drumul. Cealaltă începe odată cu intrarea în resort și pare să fi împrumutat ceva din lumina Europei.
La Iberostar, zilele curg într-un alt timp.
Soarele lui septembrie se așază peste piscine, iar albastrul apei pare să continue albastrul cerului. Palmierii desenează umbre leneșe, marea își poartă nesfârșitul aproape de plajă, iar vacanța devine o stare de spirit.
Aici, lumea pare rotundă și fără griji.
O cafea, o băutură rece, un pahar de vin, o masă bogată, o baie în mare, câteva clipe la piscină. Ospătarul vine până la șezlong, iar zâmbetul lui face parte din ritualul acestei lumi în care turistul este înconjurat de grijă.
Seara, resortul își aprinde luminile.
Teatrul devine locul unde continentele se întâlnesc. Muzica, dansul, acrobațiile africane și ritmurile venite de pretutindeni construiesc pentru câteva ore o lume fără granițe. O lume în care Africa privește spre Europa, Europa se lasă privită de Africa, iar Mediterana rămâne undeva între ele, ca o imensă oglindă.
Dar adevărata poveste nu este doar în piscinele albastre, în mesele bogate sau în spectacol.
Este în oamenii care le fac posibile.
Am revenit în Tunisia după câțiva ani și am găsit o altă generație. Mulți dintre tinerii care lucrează aici sunt studenți. Vorbesc engleza cu ușurință, sunt amabili și atenți, muncesc ore întregi pentru un venit care nu este întotdeauna pe măsura efortului.
În spatele zâmbetului lor există însă un alt drum.
Europa.
Mulți visează să plece după terminarea facultății. Să studieze, să muncească, să-și construiască viața dincolo de Mediterana. Își lasă familiile acasă și își pun speranțele într-un spațiu pe care îl privesc deocamdată de la marginea mării.
Este o imagine care rămâne.
Tânărul tunisian care servește turistul european la marginea piscinei și, în același timp, visează la lumea din care turistul tocmai a venit.
Poate că aici se află una dintre cele mai tăcute povești ale Tunisiei de astăzi.
Resortul este o insulă.
O insulă de lumină, confort și liniște, construită pentru ca lumea să uite pentru câteva zile de neliniștile ei. Dincolo de porți începe însă cealaltă realitate, cu speranțe, cu lipsuri și cu vise care pleacă spre nord.
Iar între cele două lumi rămâne marea.
Aceeași mare care a adus cândva corăbiile cartagineze, aceeași mare care astăzi aduce turiști, bani, limbi și visuri.
La Iberostar, soarele apune liniștit peste piscine.
Dincolo de resort, Tunisia își continuă povestea.
Două lumi, aceeași mare.

Dorel Cosma