M-am reîntâlnit cu Haifa

M-am reîntâlnit cu Haifa. Cu același oraș frumos, luminos și plăcut, cu oameni prietenoși, cu terase pline și cu acea atmosferă mediteraneană care te face să uiți, pentru câteva clipe, de neliniștile lumii.
Am ajuns aici după zile în care mulți dintre noi au privit această călătorie cu oarecare teamă. Unii colegi au preferat chiar să nu mai vină. Trebuie însă să spun ceea ce văd: aici, în Haifa, în locurile în care ne aflăm, viața continuă, oamenii își văd de treburile lor, magazinele și restaurantele funcționează, iar orașul își păstrează ritmul obișnuit. Chiar în aceste zile, municipalitatea organizează activități publice și comunitare în oraș. 
Din nou, în Cartierul German
Am ajuns în Cartierul German, loc în care am mai poposit și care îmi este deja familiar. Ne-am reîntâlnit aici atât cu gazdele noastre, cât și cu colegii veniți din Lituania, Ucraina, Republica Moldova, Franța și România.
Este un loc aparte al Haifei.
Cartierul German își are originea în anul 1868, când aici s-au stabilit membrii comunității germane a templierilor. Ei au construit case, ateliere și mici întreprinderi și au contribuit la transformarea Haifei într-un oraș modern. Astăzi, multe dintre vechile clădiri au fost restaurate, iar strada principală, Bulevardul Ben-Gurion, este una dintre zonele animate ale orașului, cu restaurante, cafenele și terase. 
Poate tocmai această întâlnire dintre istorie și prezent face farmecul locului. Casele vechi păstrează memoria unei comunități europene de acum mai bine de un secol, în timp ce terasele, turiștii și oamenii care se plimbă astăzi prin cartier îi dau o viață nouă.
Și, poate cel mai frumos, din acest cartier se deschide una dintre imaginile-simbol ale Haifei.
Grădinile care coboară spre oraș
La ieșirea din hotel, privirea îți este furată de celebrul ansamblu Bahá’í, cu grădinile sale spectaculoase și cu sanctuarul cu domul auriu, așezat pe versantul Muntelui Carmel.
Este una dintre acele imagini pe care le recunoști imediat, chiar dacă ai văzut-o de zeci de ori în fotografii.
Grădinile terasate urcă și coboară pe versant într-o ordine aproape geometrică, iar vegetația, florile și arhitectura creează o impresie deosebită. În centrul acestui ansamblu se află Sanctuarul Bábului, unul dintre cele mai importante locuri sfinte ale credinței Bahá’í.
Importanța acestui loc depășește însă frumusețea lui. Centrul Mondial Bahá’í din Haifa și locurile sfinte Bahá’í din Haifa și Galileea Occidentală au fost înscrise de UNESCO în patrimoniul mondial în 2008. Ansamblul este legat de istoria fondatorilor credinței Bahá’í și reprezintă un important loc de pelerinaj pentru credincioși din întreaga lume. 
De aici, din Cartierul German, priveliștea către grădinile care urcă spre Carmel este aproape o lecție despre felul în care istoria, credința, arhitectura și orașul pot conviețui în același peisaj.
Haifa, orașul dintre mare și Carmel
Este cald chiar și acum, seara. Terasele sunt pline, oamenii stau la mese, vorbesc, râd, iar orașul pare să-și continue firesc viața.
Haifa este unul dintre marile orașe ale Israelului și un important oraș-port și centru industrial. Așezarea sa între Marea Mediterană și Muntele Carmel îi dă un caracter aparte: marea, portul și muntele par să se întâlnească aici într-un singur peisaj.
Istoria modernă a orașului este strâns legată de port și de dezvoltarea industrială, dar și de comunitățile care au contribuit, de-a lungul timpului, la transformarea sa. Municipalitatea Haifa subliniază inclusiv rolul comunității templiere germane în modernizarea orașului, prin fabrici, servicii și infrastructură. 
Iar astăzi, Haifa rămâne un oraș multicultural, în care istoriile și comunitățile se întâlnesc la fiecare pas.
De aici începe Olimpiada
Pentru noi însă Haifa nu este doar o destinație de călătorie.
Este, în aceste zile, cartierul general al unei întâlniri internaționale prin cultură și dans.
De aici, mâine, vom da startul ediției 2026 a Olimpiadei Coregrafice „Zenon Kolobych”, unul dintre proiectele importante ale Uniunii Mondiale de Folclor – IGF.
Suntem aici cu colegi și prieteni din mai multe țări, cu tradiții diferite, cu limbi diferite, dar cu aceeași pasiune pentru dans, pentru folclor și pentru ceea ce cultura poate construi între oameni.
Poate că aceasta este și una dintre imaginile cele mai frumoase ale Haifei: un oraș în care istoria a lăsat urme puternice, dar în care prezentul continuă să creeze punți.
Iar mâine, din acest oraș dintre mare și Carmel, vom deschide o nouă pagină a Olimpiadei „Zenon Kolobych”.
Dansul va fi, încă o dată, limba noastră comună.