Să fim precauți: sufletul unui poet are adâncimi
nepermise. Prea multă duioșie
pentru nimicuri. Exaltări în față cărora
să nu rămânem indiferenți. Nu regreta
deschiderea inimii, sufletul de unica folosință.
Ceea ce scrie poetul e masochism.
Să înțelegi felul în care...
Iertați-mă!, am început să va tutuiesc.
De la o anumita vreme ne simțim aproape...
Să-mi limpezesc mai bine intențiile:
voi ramâne pe veci prietenul vostru
destăinuidun-ne ascunzișuri, neliniști
care sufocă... darurile din inima pentru
cei dăruiri; neastâmpărul din mâinile celei
ce știe sa mângăie...
Și înserarea cade, linistea din zapada
ce se așterne moale; ca o fecioară
ce s-a dăruit tuturor...
Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.