DRUMUL CLUJULUI

Toate drumurile duc la Cluj. Dar în cât timp?

Neîndoielnic, Clujul a fost și a rămas capitala Transilvaniei. Poate tocmai de aceea, noi, ardelenii, am putea parafraza celebra expresie: „Toate drumurile duc la… Cluj!”. Așa a fost și așa a rămas. Întrebarea este însă alta: cum duc drumurile acestea la Cluj și, mai ales, în cât timp?

Cu ani buni în urmă, drumul de la Bistrița la Cluj însemna aproximativ 90 de minute. Mai întâlneai câte o groapă, traversai centrul Dejului, treceai prin Apahida, dar, cu puțină atenție, ajungeai la destinație într-un timp rezonabil.

Între timp, lucrurile s-au modernizat. Drumurile s-au reparat, au dispărut multe dintre gropi, s-au construit variante ocolitoare, iar infrastructura arată, în multe privințe, mai bine. Numai că, surpriză: astăzi, drumul de la Bistrița la Cluj poate ajunge la aproximativ 180 de minute. Adică trei ore!

Avem, așadar, drumuri mai bune, dar parcă tot mai puțin timp câștigat. Ba, dimpotrivă, timpul pare să se fi dublat. Oare numărul automobilelor a crescut atât de mult sau capacitatea noastră de a organiza și fluidiza circulația a rămas în urmă?

Pe traseu, șoferul întâlnește trei adevărate „halte” rutiere. Prima este la Beclean, pe Someș. Aici, dacă vrei să-ți păstrezi calmul, ia cu tine o carte! Ai timp să citești în liniște, fără să te deranjeze nimeni. Din când în când, mai înaintezi câțiva metri, apoi te oprești din nou. Un fel de lectură cu pauze, în care semnele de circulație țin loc de semne de carte.

Fluidizarea traficului? O preocupare care pare să nu se grăbească să ajungă la destinație. Centură rutieră? O soluție așteptată. Organizarea circulației? Deocamdată, șoferului nu-i rămâne decât să-și exerseze răbdarea.

Lectură plăcută, așadar, la Beclean!

După ce reușești să depășești această primă „haltă”, ajungi la minunata intersecție de la Dej. Lucrările s-au încheiat, drumul este marcat, infrastructura pare pregătită să ne primească în condiții civilizate. Numai că șirurile de automobile au rămas. Și atunci apare întrebarea firească: cum se explică faptul că, în ciuda modernizărilor, cozile continuă, iar fluidizarea traficului rămâne o problemă?

Nici aici nu pare să existe o soluție suficient de eficientă pentru toată lumea. Unii șoferi mai inventivi încearcă varianta Braniștea, dar nici acolo nu scapă întotdeauna de aglomerație. Se pare că și scurtăturile au devenit victimele propriului succes.

Sfatul nostru? Luați o tabletă, pregătiți-vă un film și înarmați-vă cu răbdare! Nu se știe niciodată cât durează episodul și dacă veți apuca să vedeți și finalul înainte de a porni din nou la drum.

După această a doua „haltă”, urmează intrarea în Cluj. Și aici începe un alt spectacol: carnavalul semafoarelor, al coloanelor de mașini și al intersecțiilor în care fiecare minut pare să aibă propria lui unitate de măsură.

Din păcate, în această ultimă etapă nu mai poți citi liniștit și nici nu te poți refugia într-un film. Trebuie să fii atent, să urmărești semafoarele, să înaintezi când poți și să accepți că traficul are propriile reguli nescrise.

Circulație mare, monșer! Precauție și răbdare!

Noi, românii, suntem obișnuiți să avem răbdare. Poate chiar prea obișnuiți. Așteptăm la cozi, așteptăm lucrări, așteptăm soluții și, uneori, așteptăm atât de mult, încât ajungem să considerăm normal ceea ce ar trebui să ne revolte. Iar când ne obișnuim cu o problemă, nici graba de a o rezolva nu mai pare atât de mare.

Desigur, aglomerația are explicațiile ei: creșterea numărului de automobile, dezvoltarea orașului, intersecțiile suprasolicitate și limitele infrastructurii. Dar tocmai de aceea sunt necesare soluții de organizare, investiții și o preocupare constantă pentru fluidizarea circulației. Nu este suficient să construiești drumuri mai bune dacă timpul pierdut pe ele continuă să crească.

Problema devine cu adevărat serioasă atunci când ai o oră fixă la care trebuie să ajungi. Să spunem că ai un avion de prins. În acel moment, cele trei ore de drum pot deveni o loterie, iar călătoria, o adevărată aventură.

Ce poți face? Să pleci cu multe ore înainte, să-ți rezervi o noapte de cazare la Cluj sau, pentru siguranță maximă, să pornești la drum în miez de noapte. Altfel, riști să trăiești una dintre cele mai amare ironii ale călătorului modern: avionul a zburat, dar biletele au rămas la tine!

Și atunci ne întoarcem la vorba de la început: toate drumurile duc la Cluj. Numai că, în zilele noastre, nu mai este suficient să știi drumul. Trebuie să-ți calculezi timpul, să-ți pregătești răbdarea și, dacă ai noroc, să ajungi și la destinație.

Da, toate drumurile duc la Cluj. Dar timpul pierdut pe drum cine ni-l mai dă înapoi?