Să știi că într-o zi am fost mai bine

Să știi că într-o zi am fost mai bine
M-am tăiat cu lama, cu cuțitul ori cu limba,
M-am tăiat peste tot,
Pe mâini și brațe până-n vârful picioarelor,
Arătam ca un cârnat polonez încrestat pus pe grătar.
Dar demonii din mine n-au plecat, nuuu!
Păreau a mulțumi că le-am deschis ferestre
Să vadă cât mai departe, Unde și-ar potrivi pe-ascuns ispitele în lume.
Și nu a fost mai bine.
În schimb, am aflat că
Sunt depresii care taie mai adânc decât cuțitul,
Tu n-ai aflat încă, 
Dar ai opinii
Și chiar mai multe judecăți,
Cu toate astea habar nu ai
Că am murit deja de o sută de ori
Că încă nu am terminat ce e de trăit 
Nici în prima sută de vieți,
Și nu a fost mai bine în nici o altă viață.
M-am împușcat în cap, în gură,
Până în cele mai cuminți cuvinte,
Am murit în verbe în care viața abia începea,
M-am destrămat în silabe sau în vânt
Și nu a fost mai bine,
Nici măcar în destrămare nu e bine.
Ce dezamăgire!  Câtă batjocură în nimic!
Am tras pe nas, pe venă sau în crez,
Și am băut șampanii din buric de fată îndrăcită,
În dimineți mâncam făină de dumnezei mărunți sau greieri,
Și nu știu ce îmi cântă acum sub tâmple,
Greierii sau Frank Sinatra?
Dar știu că nici de data asta nu este mai bine.
Să știi că într-o zi am fost chiar geniu
Și-atunci s-au lepădat de mine toți.
Vânăt și singur, da, vânăt și singur m-am trezit,
Nici măcar un nume n-au îndrăznit 
Să-mi scrie-n frunte sau pe  lemn.
Trăgeam după mine un alt univers și 
Un cordon ombilical din realități belite, 
Iar din el era țesut ca  într-o pânză de păianjen Timpul și cu mine,
Un avorton înghesuit în pungă și aruncat.
Nici mila cea divină
Nu a știut să-mi fie mamă ori să-mi găsească una,
Vânăt și singur m-am scurs până la un capăt al meu,
Vânăt și singur la un capăt al lumii mele 
La celălat capăt nu a fost nimic de aflat.
Și nici așa nu a fost mai bine.
Mă uitam afară și nu era geam și nu era ușă,
Dar eu priveam din mine afară ca pe o gaură de cheie.
Credeam tot ce gândesc, credeam,
Credeam și ce nu eram înstare să gândesc
Credeam și ce se spunea - 
Pe-atunci credeam orice.
Iar când priveam afară,  vedeam ce văd mereu în mine
Și ce-am văzut n-am apucat să aflu, 
Cuvintele nu ajută întotdeauna
Și nu știu, 
Zău, nu știu dacă o fi mai bine 
În lumina asta se face rece dintr-odată.