Tag Archives: print

Răspuns 6: Gorbai Gyöngyi (Ungaria)

Gorbai Gyöngyi (Ungaria) răspunde la chestionarul >> https://noesnerland.com/2022/12/05/cu-chestionarul-treci-si-criza/

După părerea mea, ziarul tipărit va rămâne în 2023, deși este o altă întrebare în ce categorie și cât de calitativ va fi, dar online cred că se va răspândi și mai repede decât în ​​prezent.

  1. În Europa, până în secolul al XV-lea, cărțile erau copiate de mână de către cărturari, așa că cartea era o raritate, până când invenția lui Gutenberg a făcut mai accesibile textele scrise (de care, desigur, nu toată lumea era încântată), dar cartea scrisă de mână a rămas mai mult valoros. În această lume cu ritm rapid, informațiile circulă rapid, dar pentru cât timp? Cine garantează viitorul mașinilor și programelor?
  2. Citirea pe ecranul calculatorului este obositor pentru mine, dar are multe avantaje, precum faptul că pot înțelege fără probleme texte scrise în orice limbă. Totuși, îmi place să iau o carte tipărită, e bine să o deschid undeva la întâmplare, pentru că atunci mă prefac că acolo este ascuns un mesaj și, spre deosebire de aparate, atingerea hârtiei mă liniștește.
  3. Scrierile sunt cenzurate atât de cititor, cât și de scriitor…

Răspuns 5: Mike Klein (USA)

Mike Klein, USA răspunde la chestionarul >> https://noesnerland.com/2022/12/05/cu-chestionarul-treci-si-criza/

Zorine,
– Sigur se trece la forma electronică. Eu citesc lucruri tipărite doar când nu este o formă electronică.
– formatul audio deja a luat o amploare foarte mare. Noi “citim” cărțile via audio, este foarte convenabil să-ți citească un actor Say autorul cartea. Ziare tiparite nu am mai luat de ani. Totul e electronic. Mai nou și ziarele au format audio.
– Publicarea prin Amazon, Google Books și Apple Books (astea le știu) nu au niciun fel de cenzura redacțională, poți publica ce vrei (așa mi-am scris eu amintirile). Cred totuși că literatura de calitate are nevoie de edituri.

Răspunsul 4: O chestiune de stil de viață

Szell Sandor răspunde la chestionarul: https://noesnerland.com/2022/12/05/cu-chestionarul-treci-si-criza/

Răspuns la chestionar

1.2023. Revistele vor alege din ce în ce mai mult promovarea prin versiune electronica, sau on-nine. 
Dar, cu siguranţă nu se va renunţa la versiunea tipărită. Chiar şi la un tiraj mult redus, revista tipărită va exista.
2.Cartea tiparita are farmecul ei. Pentru cei care au crescut cu ea. 
On-line-ul are farmecul lui. Pentru cei care au crescut cu el.
Nu cred ca se pune problema neapărat pe pricepe/nepricepere, ci mai degraba de un anumit stil de viaţă.
3.Atât on-line, cât şi în versiunea tipărită, lupta cea mare nu este neapărat despre a fi uşor de găsit. Ci de a fi citit. Cititorii, mai ales cei tineri, sunt uşor de găsit...şi cu mult mai uşor de pierdut.
4.Tipar: - un număr mic de oameni (directori, redactori sefi etc.) – decid în legatură cu publicare-nepublicarea unui numar mult mai mare de autori. Deciziile nu pot fi mereu obiective. 
On-line: un autor sau un grup de autori,  este supus cenzurii unui numar mult mai mare de cititori. De asemenea, cenzura nu poate fi mereu obiectiva.

Cum se citește chestionarul în Anglia

Marius Buculei răspunde la chestionarul https://noesnerland.com/2022/12/05/cu-chestionarul-treci-si-criza/

1.Ce credeți că se va întâmpla în 2023 pe frontul luptei dintre pagina tipărită vs. mediul online?
Dacă va fi o luptă între mediul „hard” (tipăritură) și cel “soft” (online), noi (cititorii) și ei (autorii) vom/vor pierde cu toții. E ca și utlitatea (sau inutilitatea) unui computer (hardware) fără programe (software). Utilizatorul va avea de pierdut dacă există conflict între cele două componente. Se poate trăi exclusiv din tipăritură sau exclusiv din mediul online? Răspunsul e clasicul: se poate, da-i păcat. Toți au de pierdut din perspectiva expunerii, a pieței – în fond avem nevoie de cartofi pe masă – și mai ales, în special în mediul online, din perspectiva dialogului/dezbaterii care este singurul remediu la ipocrizie, fie că e practicat cu tine însuți sau, preferabil, în compania celor care te pot elucida/îmbogăți. Pe de altă parte, păstrând analogia de mai sus și proporțiile, utilizatorul (cititorul/autorul) dă măsura folosirii mediilor, așa că lupta ar fi bine să înceteze...

2.Când vă exprimați preferința (print vs. online) în ce măsură contribuie la decizia dvs. gradul de cunoaștere / necunoaștere tehnică a mediului online?
Mă consider destul de versatil în ambele. Recent, am intrat mai serios în “online”, ca cititor, prin achiziția unui kindle (se pune ca reclamă, dom’ profesor?  ) unde am descoperit că posibilitatea de a crea note și a sublinia pe text, urmate de salvarea automată a marcajelor a contribuit decisiv în mutarea cu preponderență în mediul online. 
3.De dragul relației autor / cititor sunteți dispus(ă) să depuneți un efort de învățare a mijloacelor tehnice din mediul online sau așteptați ca cititorul să depună efortul de a vă descoperi în mediul print?
Aici încep, cu voia dvs, să aberez. Visez cu ochii deschiși (ce să fac, cam la asta mă pricep și eu...) la o societate în care fiecare să aibă posiblitatea (și putința – carele necesită oareșice efort, bien sur!) să își “posteze” în mediul online orice gând, orice creație, orice părere, ca dintr-o bancă școlară virtuală și infinită, iar în spatele “catedrelor virtuale” să ne “cenzureze” cu delicatețe, dar fermitate competentă, profesionalismul corpului profesoral, validat de criterii morale și profesionale (vezi mai jos). Nu vom pica examene, nu vom fi bătuți de mineri – iertare domnilor! – nu ne vom depresa din lipsă de talent, ci ne vom construi frumos și cu răbdare întru propria creștere și împreună-evoluție. Aberație stop.

4.Considerați filiera publicării prin tipar care presupune o cenzură inevitabilă (redacții care decid cine / ce se publică, redactori șefi, directori, sponsori, etc.) un avantaj (nu este publicat oricine) sau un dezavantaj?
Cenzura ca valorizare e întotdeauna bună. Altfel ajungem la o stopare a evoluției prin lipsă de criterii, extrem de periculoasă în era “personal developmentului” de duzină, unde ni se fâlfâie permanent în urechi că putem face imposibilul, că putem deveni oricine, de parcă toți am putea deveni peste noapte supermani în orice domeniu ne dorim. De unde și publicarea oricui, oriunde, fără niciun discernământ valoric. Cenzura ca aparat discriminatoriu, fie politic, clientelar sau de orice altă natură trebuie să fie eliminată. Simțul civic educat (adică noi cititorii, elevați de ei, deștepții!) poate ajuta la stoparea practicilor de cenzură “negativă”.

Răspunsul 2: Victoria Fătu Nalațiu

Victoria Fătu Nalațiu răspunde la întrebările din chestionarul: https://noesnerland.com/2022/12/05/cu-chestionarul-treci-si-criza/

1. În 2023, corabia este în derivă,vor fi puține cărți tipărite. Vor fi multe cărți publicate online, ( pe care nu le va citi nimeni ). Cititorii actuali preferă texte scurte, esențe tari, ilustrare etc;.

2. Atât tipăriturile cât și publicațiile online depind de gradul de înțelepciune a autorului;

3. Efortul se depune în funcție de timp, voință și sănătate (greul constă în a șoca cititorul cu un titlu publicației, text stilizat și imagini pe măsură etc );

4. Este publicat oricine (critica și-a ieșit din rol, este adunată în jurul unor grupulețe). Puțini sunt oameni de cultură din țara noastră, care vor să-și promoveze valorile locului, și să lupte pentru a demonstra că au un ținut cu o bogăție culturală inedită.

Victoria Fătu Nalațiu

Primul răspuns. Dezbaterea a început.

Lucian Dobârtă răspunde la chestionarul https://noesnerland.com/2022/12/05/cu-chestionarul-treci-si-criza/ 

1.Ce credeți că se va întâmpla în 2023 pe frontul luptei dintre pagina tipărită vs. mediul online?
2.Când vă exprimați preferința (print vs. online) în ce măsură contribuie la decizia dvs. gradul de cunoaștere / necunoaștere tehnică a mediului online?
3.De dragul relației autor / cititor sunteți dispus(ă) să depuneți un efort de învățare a mijloacelor tehnice din mediul online sau așteptați ca cititorul să depună efortul de a vă descoperi în mediul print?
4.Considerați filiera publicării prin tipar care presupune o cenzură inevitabilă (redacții care decid cine / ce se publică, redactori șefi, directori, sponsori, etc.) un avantaj (nu este publicat oricine) sau un dezavantaj?


Răspunsuri :

1.Pe termen scurt, deci 2023 în România, nimic semnificativ. 
Motivele :
a/ Infrastructura și mediatizarea Editurilor, a cărții tipărite, este mult mai bine structurată și repartizată în teritoriu,vezi librăriile
b/ Toate editurile promovează o politică deschisă, chiar agresivă de vânzare online, cu oferte atractive și micșorări frecvente și larg mediatizate de preț
c/ Au apărut platforme, spre exemplu elefant la noi(Amazon, etc) care promovează cam toate editurile de pe piață și oferă carte la prețuri bune, chiar(semnificativ) sub prețul editurilor
d/ Sunt deja librării mari care și-au creat o rețea de distribuire online, cooperând cu o rețea mare de edituri
e/ Toate platformele și librăriile care vând online sunt prezente pe rețelele de socializare, activ și  agresiv
     f/ Cartea obiect, este încă „venerată”. Din motive obiective cititorul este deja  o persoană specială, de nișă, care are și își oferă timp pentru lectură. Care apreciază lectura și cartea. Mentalitatea și preocuparea lui pentru lectură și carte este diferită față de a majorității.
     g/ Lectorul de carte din motivele enunțate mai sus, este „servit”pe tavă și preferă varianta asta.

2.Aș face aici o distincție între cititor și autor. Sunt categorii diferite cu interese diferite. 
a/ Cititorul din propria experiență, preferă cartea tipărită, pentru lecturare
   Sincer, personal, prefer cartea print, cartea obiect, deși(relativ) pare mai scumpă, îți  oferă niște avantaje și o clară independență de manipulare. Nu depinzi de un mediu de stocare, nu depinzi de o sursă de energie și de o rețea la care să ai conexiune. Singurului impediment este volumul, greutatea și prețul mai mare(relativ)
b/ Autorul simte oportunitatea mediului online, chiar se folosește de ea în promovare, Dar realizează(deocamdată) că desăvârșirea lui ca autor, pe o piață locală, regională, națională  și globală nu o poate avea decât prin cartea tipărită.
c/ Tehnic, abordarea mediului online este o disponibilitate pe care din lipsa timpului, dar și a preconcepțiilor și prejudecăților, puțini o au sau și-o fac 
d/ Mediul online, presupune prezența dispozitivelor, a rețelelor și surselor de alimentare 

3.Personal am disponibilitatea unui efort de învățare a mijloacelor tehnice din mediul online, dar asta din punct de vedere al autorului care simte că așa poate fi promovat la un număr mare de cititori, fără costuri suplimentare, dincolo de abonamentele la telefonie sau rețelele de distribuire internet
      a/ desigur este până la un punct, valabil și din punctul  de vedere al meu ca cititor
      b/ autorul dar și cititorul au un grad scăzut de a depune vreun efort, efort care are la   bază componentele timp, atenție, motivație


4.Categoric filiera publicării prin tipar își dovedește tocmai prin apariției publicării online, marile dezavantaje enumerate, de aici și discuția noastră și funcționarea lor  paralelă


Concluzii. Discuția este și rămâne deschisă. Orice drum care duce spre o țintă, începe cu primii pași. Drumul pe care se găsește acum mediul de promovare online este departe, sau mult avansat spre ținta propusă, dar cât timp va exista și funcționa și varianta clasică, tipărită, vor exista discuții pro și contra, avantaje și dezavantaje  și un clar parcurs paralel. 
Discuția cu folosirea surselor de energie, clasice sau alternative, este cel mai bun exemplu comparativ. Pe termen mediu și lung, 30-50 de ani, ponderea cărții tipărite se va diminua simțitor. Probabil peste 100 de ani, cartea obiect va fi o relicvă rară, cu rol de colecție sau muzeu. 
Cât timp un sistem este funcțional, mai mult acel sistem s-a adaptat, flexibilizat și eficientizat pe mediile online, eliminarea lui de pe piață nu poate fi făcută decât radical, ceea ce din multe și variate motive și interese este deocamdată extreme de greu, dar nu imposibil.