Lumina lungește amăgitoare umbra gândului

ispită de a merge până la capăt ce ne ține treji în nopțile fără speranță -
e greu de înțeles, orice întrecere e nedreaptă pentru cei slabi, 
dar altfel întrecerea nu mai are rost;
mai crede cineva că va scăpa nepedepsit? 

Speranța ca o amnistie promisă, o întrebare:
	Oare de ce dictaturile sunt mai grijulii cu poeții? -
		de care se apropie prudente ca un polițist local
		în fața unei farfurii zburătoare parcate într-o zonă interzisă?

Cerșetoarea din capătul străzii are o vioară cu strune de argint 
ele se rup în momentele cheie 
de dragul publicului avid de spectacol, neștiind 
cea mai mare vedere e tăcerea.


21 05 2022